Inceputul imi pare cam grabit sa zic asa, fortat si mie imi pare ca sare niste pasi, greseala care in animatiile vechi Pixar, nu exista. Eu mai astept, dar tind sa o pun pe baza cumpararii de catre Disney. Mai astept si alte animatii Pixar pentru a-mi intari teoria. Revenind la Fonding Dory, dupa inceputul grabit avem si niste secvente emotionante si fix bune pentru copii si adulti deopotriva. Imi place cum leaga filmul de Finding Nemo in cateva faze dar pentru cei ce nu l-au vazut e foarte de sine statator.

Actiunea asta dupa introducerea la pas, este parca expusa mai fluent si pe intelesul tuturor. Ma gandesc ca trebuie sa faca asta pentru ca publicul target sunt copiii mici si nu adultii neaparat. Cred. Avem deci personajele descrise frumos si cu detaliul de care au nevoie. Mereu pare ca totul e pe fagasul cel bun dar apare ceva care fura personajele noastre de pe drumul cel bun al biruintei. Imi place aceasta reteta in toate filmele de animatie, dar parca aici si acest lucru e o idee, exagerat.

Mi-a placut totusi inceputul in care Reynolds apare 10-15 minute maxim (nu e spoiler pentru ca scrie la orice plot, ce se intampla in start) si statutul lui Costner care este un criminal, sau mai degraba un psihopat fara sentimente care omoara si loveste lume asa cum crede de cuviinta. Restul actorilor mentionati mai sus parca sunt in scena doar sa fie si sa-i recunosti, spunandu-ti: "pe astia i-am mai vazut in alte filme" sau "asta e ala din filmul ala".

Deci memoriile (vitale in film) ale unui agent CIA sunt transmise in mintea unui criminal periculos, singurul compatibil cu acest proces (1 caz la 10 milioane) si un anarhist este pe urmele acestor amintiri (care pot dezvalui unde este un hacker care are codurile pentru a lansa orice racheta din arsenalul SUA). Criminalul periculos este supus la operatie, care initial pare un esec, trimis inapoi in State la inchisoare dar evadeaza pe drum. O face cu gandul de a se folosi de informatiile noi din capul sau pentru a gasi geanta ascunsa de agentul CIA si in care, pe langa detaliile despre locul in care se afla hackerul (Olandezul pe al sau nickname), mai sunt si 10 milioane de $, bani pentru Olandez, in urma tranzactiei intre acesta si guvernul american. Puscariasul tot puscarias si hot, ce sa-i faci. Cum filmul incepe bine, fiecare cu a sa agenda la activ, vorba celor de la 3 Sud Est, amintirile il napadesc si il chinuiesc pe acest criminal de Costner, foarte violent de altfel si omul ajunge prin casa fostului proprietar al noilor sale memorii si ce sa vezi... cu timpul, chiar leaga o relatie, nu stiu cum sa-i zic, de amicitie, sau poate imi zici tu, cu recenta vaduva si fata acesteia.

Se tot alearga toate aceste grupuri prin toata Londra si care mai de care mai violent, dar nimeni pe aproape de Costner. Si ca tranzitia sa fie completa, marele criminal, lasa totul la o parte, si bani si securitate mondiala pentru ceva ce la inceputul filmului parea imposibil. Dar na, eu inteleg ca trebuie sa vedem eroi si mai nou, anti-eroii sunt la moda, dar sa o facem totusi credibil sau aproximativ.

Avem deci 4 femei in loc de 4 barbati vanatori de fantome si un secretar in loc de secretara. Femeile sunt majoritatea din cast-ul SNL (Saturday Night Live) si asta se vede. In sensul ca e o chimie totusi intre ele. Lasand asta la o parte, si multe personaje pasagere sunt din SNL. Majoritatea sunt cam exagerate si mi se pare ca prea mult. Inteleg si imi plac in mare parte aceste interpretari SNL asupra diferitelor subiecte si chiar daca de multe ori le ies (vezi Bridesmades, MacGruber), aici nu mi se pare deloc aceasta treaba. Imi pare doar ca sunt niste oameni carora li s-a dat pe mana franciza Ghostbusters si ei s-au folosit cum stiu: numai in stilul asta SNL.

Pe langa personaje, acum as adauga ceva si de bine. Si anume efectele speciale. Aici mi se pare clar ca se vad cei peste 130 de milioane de $ ai bugetului. De la prima fantoma aratata pana la final, efectele nu dezamagesc vreun pic. Sunt la nivel inalt si un deliciu pentru ochi.

Revenind la dojeni, plot-ul mi se pare iar ceva cam fortat uneori si chiar lipsit de directie in unele momente, parand ca merge in directia comicului de situatie si a orice pare amuzant la momentul respectiv: negresa plina de expresii specifice, secretarul tampit, glumele cu apropouri sexuale, etc. Finalul isi pastreaza nota liniara si anticipabila, iar asta nu poate decat sa-mi scada interesul si nota finala pentru acesta.

La incheiere, pot spune ca e un film ok, daca-l iei ca atare si nu incerci sa il compari cu originalul (pentru ca nu se poate). O bila alba totusi pentru aparitiile scurte ale lui Murray, Aykroyd, Ernie Hudson si S. Weaver...super tare. Lasand bucuria asta fanilor seriei originale, filmul e de nota 6/10 cu indulgenta. Vizioneaza pe propria raspundere.

Au mai trecut doua meciuri ale nationalei Romaniei, au venit 4 puncte si eu inca ma declar multumit de selectioner. Nu avem de ce sa n-o facem cu totii zic. Era intr-adevar minimul de puncte acceptat de noi toti din aceasta dubla, dar l-a indeplinit.



Lumea oricum se uita mai mult la numarul asta de puncte in loc sa se si uite la ce s-a jucat, cum s-a jucat si unde. Ce s-a jucat? Nationala noastra a avut un joc foarte deschis, ofensiv cum, indraznesc sa zic, de minim 20 de ani...adica da, de pe vremurile cu jucatorii aia ai nostri mari, pe care nu-i mai insir ca stiti la cine ma gandesc. Nu compar pe nimeni de la noi cu aceia, compar doar jocul ofensiv si rapid. Cum s-a jucat si unde? Haideti sa o zicem cum e si cum in alte situatii suntem maestri in a despica firul in patru. S-a jucat foarte urat in al 2 lea meci, pe covorul ala sintetic. Mi se pare incredibil cum in 2016, UEFA si FIFA permit asa ceva la un nivel asa mare. Hai sa jucam toti pe sintetic (material si graunte care cica ar fi si CANCERIGENE!!!) si dupa aia, cine vine si la noi, va castiga extrem de greu. Niste barbari, primitivi si cu o singura idee: sa ne rupa picioarele si dintii. Cum au si reusit cu domnii Chipciu si Sapunaru. O dau si pe arbitraj pentru ca sa iti iasa 2 jucatori accidentati si sa nu dai un galben macar, e inadmisibil. Manuel de Sousa sa ramana in Portugalia sa. De aceea si cel mai important sau meci arbitrat e Supercupa Portugaliei. Pentru un arbitru care isi desfasoara activitatea internationala din 2006, asta spune tot. Pacat ca a trebuit sa ne arbitreze fix pe noi, aceasta tentativa de oficial.

Asadar, eu cred ca din cauza acestor circumstante mai mult decat atenuante, avem doar 4 puncte si nu 6. Sunt 100% sigur, ca in orice alta ocazie si cu orice alt arbitru, am fi avut 6 puncte. Ca de obicei noi nu avem noroc nici atunci cand avem noroc, ca sa zic asa (ex: dam gol in ultimele minute cu Muntenegru, restul se stie). Uitandu-ma strict la jocul nostru, am fost mai incisivi si percutanti in primul meci dar nici in al doilea nu ne-am miscat rau. Echipa inca se cauta, sa recunoastem si asta, dar imi place ca in aceasta cautare, se gasesc si jucatori, sa speram, care vor ramane in circuitul echipei nationale.

Tatarusanu: i-a luat locul lui Pantilimon in ambele meciuri si daca nu a luat gol, pot spune ca nu a facut-o rau. Oricat nu-mi place, se pare ca iar are o perioada buna si cu evolutii ascendente si pana la urma sper sa ramana constant cat mai mult.

Benzar: dupa debutul fulminant in primul meci, nu a mai stralucit asa, poate si pentru ca am avut alta partitura si a fost ajutat in flanc de Adi Popa de unde si clar, nu a mai fost singur. Oricum, destul de constant inca, ramane titular in dreapta, in masura in care isi pastreaza evolutiile si la echipa de club, logic.

Sapunaru: la fel cum am zis in prima analiza, trebuia incercat in centrul defensivei si ma bucur ca a fost incercat si eram sigur ca aici da randament. A dat siguranta in ambele meciuri si pana la vreun miracol in care Chiriches sau Gardos incep sa joace constant, cred ca isi poate pastra locul in primul 11. Asta chiar daca i-au fost sparti 6 dinti in meciul arbitrat de "marele" Manuel.

Grigore: a fost titular si capitan in ambele meciuri, desi in al 2 lea a jucat doar 15minute, pana sa primeasca un cot in gura si sa fie schimbat cu Moti. Destul de nesigur si raman la parerea mea ca nu are valoare pentru titularizare dar daca toti antrenorii nu joaca cu Gaman, e clar ca e mai bun el si capitan decat fostul jucator giurgiuvean.

Tosca: cat asteptam sa fie jucat la nationala si pe postul sau, nu pe ce joaca la FCSB. S-a achitat bine de sarcini fata de o echipa net inferioara, mai ales pe sinteticul ala dubios, deci se va mai apela la el. In meciul cu Armenia s-a apelat la Latovlevici care a evoluat destul de ofensiv, cum era obisnuit la Steaua, cand era in forma, mai ales ca oaspetii jucau in 10 oameni din minutul 3.

Hoban: a fost integralist si in aceasta dubla. Si ajunge deja la 3 meciuri jucate din 3. A fost constant acum, avand si in fata jucatori din Armenia si Kazakstan, mult inferiori sub cei din Muntenegru. O sa-l vedem daca se ridica la nivel, cand vom intalni Polonia la Bucuresti. Inca il astept pe Pintilii.

Popa: A ajuns golgheter al Romaniei sub comanda lui Daum, cu 2 goluri din actiune. Mi se pare super, bravo lui, dar cred ca astea vor si ramane realizarile lui la nationala. Pacat ca nu avem alt mijlocas de banda si nu se incearca cu Torje. In ritmul asta, ma gandesc ca tot cu el vom incepe si meciul cu Polonia.

Marin: surpriza acestor meciuri. Cu Armenia a jucat superb, a dat gol, pasa de gol, a sutat si cu stangul si cu dreptul la poarta. S-a dovedit un adevarat jucator modern si eficient. Imi place enorm ca avem in sfarsit un jucator cu sut bun de la distanta si cu ambele picioare. Eat your heart out Dorinele :) si tine-o asa Razvane !

Stanciu: a fost omul primului meci din dubla, cu un gol si 2 pase de gol. Din cauza celor spuse mai sus, clar nu a putut face diferenta si in al doilea meci. Daum il responsabilizeaza si il tine coordonator, ceea ce e bine.

Chipciu: dupa e evolutiile sale constante din Belgia au ajuns si la urechile selectionerului, Chipciu a inceput titular ambele meciuri. A marcat si el un gol in a 2 a etapa dar in cea de-a 3 a, iesind accidentat la pauza, nu a putut face mai multe.

Stancu: a fost si el titular in ambele meciuri dar in afara de golul din penalty in etapa a 2 a, nu prea l-am vazut sa fie vreun real folos nationalei. Mi se pare in continuare ca nu e varf de careu ci un al 2 lea varf mai degraba sau cineva sa vina din linia a 2 a. Varful nostru impins de acum va trebui ales dintre Alibec si Andone clar. Restul nu dau randament aici sau nu sunt in forma de mult timp.

Au mai jucat si :

Rotariu: intrat in minutul 67, cu Armenia doar, a facut-o bine dar nu prea a avut ce realizari sa isi treaca in dreptul sau.

Enache: a intrat si el la pauza meciului din Kazahstan, in locul lui Chipciu, ca banda dreapta (Popa fiind mutat in stanga), dar s-a vazut ca nu mai e in forma acolo, desele schimbari de post din ultima vreme, cred ca si-au pus amprenta. Nu se poate la club sa joci fundas dreapta (si asta rar), iar la echipa nationala aripa dreapta (un post pe care evoluai acum 2 ani!).

Pe cei ce au jucat mai putin de 10 minute, nu-i voi lua in calcul acum sau vreodata. Valabil deci pentru Bicfalvi, Keseru si Andone.

Ramane deci sa ne pregatim pentru meciul din 11 Noiembrie de pe Arena Nationala cu Polonia si sa speram ca vom avea un Marin si Stanciu la fel de in forma ca in meciul cu Armenia, un Benzar energic ca in primul meci din aceste preliminarii dar si un Chipciu sau Alibec, gata sa dea lovitura de gratie si sa ne bucure. Bilete, pentru cei interesati, se pot procura de AICI. In continuare, ii doresc un mare NOROC, selectionerului, inspiratie la convocari si mai ales la primul 11 si schimbari.

Te mai las cu cateva cifre interesante dupa aceste meciuri:

• a fost prima data in istoria nationalei Romaniei, cand a marcat de 3 ori in primul sfert de ora al unui meci oficial
• Romania este nationala care ajunge cel mai repede la un avantaj de 3-0 în preliminariile Cupei Mondiale din zona europeana, in acest secol
• Tatarusanu i-a depasit pe Prunea, Dudu Georgescu si Raducioiu, la numarul de selectii. 41 are jucatorul Fiorentinei.
• Bogdan Stancu a ajuns la 12 goluri marcate pentru nationala in 45 de selectii, egalandu-l pe Dan Petrescu.

Sursa foto: restograf.ro

Mancarea/bautura: totul a fost foarte bun, ambele portii de paste mi s-au parut printre cele mai bune gustate pana acum. Cele carbonara sunt cele mai bune incercate. Bacon-ul adevarat si oul stil omleta stau marturie spuselor mele. Parmezanul separat adus, iarasi este o bunatate chiar si gustat individual. Am mai incercat si pastele cu pesto si muguri de pin. Un deliciu asisderea, doar ca pentru mine, a fost cam mult pesto desi nu credeam sa zic asta. Bautura a fost o, deja clasica limonada care la 10 lei a intrat in top 3 personal, iar vinul roze frantuzesc, de asemenea a fost la mare inaltime.
Nota: 4/5



Ambianta: cum am si inceput, ambianta a fost una foarte placuta. Terasa era si ea ocupata la vreo 3-4 mese desi era destul de frig dupa mine, iar inauntru era aproape plin, desi era o ora mai potrivita pentru stat in casa. Asta inseamna ca localul este apreciat si de altii, nu numai de mine. Toaletele sunt foarte curate, la fel si localul in sine, tacamurile aidoma. Muzica numai buna pentru un pranz in centru. Singurul motiv pentru care nu le dau nota maxima, este ca televizoarele din fiecare camera, erau pe Digisport (lucru placut ca barbat, dar pentru un restaurant peste medie si italienesc, putin cam nepotrivit).
Nota: 4/5



Servirea: a fost impecabila, staff-ul amabil, rapid si atent. Comanda a fost adusa foarte repede, desi era destul de plin cum ziceam, iar asta, ca si client, nu poate decat sa te bucure.
Nota: 5/5

Dupa ce l-am vazut, nu am putut sa nu incep o comparatie rapida cu filmul lui Favreau, "Chef". Pot spune totusi ca sunt filme ce trateaza subiecte diferite din cadrul vietilor unor chefi. Mai ales ca aici se pune accentul pe preparatele care se gasesc in restaurantele ce primesc stele Michelin si nu pe cele facute intr-un food truck.

Asadar, Adam e un Chef "washed-up" cum se zice, care isi cauta izbavirea in promovarea unui restaurant londonez la rangul de templu culinar, prin primirea celei de-a treia stea Michelin. Dusmanii se transofrma in prieteni, care incearca sa-l ajute, dar ca un fost rockstar, doreste sa faca totul pe cont propriu. Ceea ce este ok, pana cand iti propui sa platesti 1 milion de euro interlopilor carora le datorezi bani din perioada plina de droguri si femei, recent incheiata.

Imi place ca nu e genul de film care incepe cu personajul principal pe cai mari care chiar si dupa cateva dificultati aparute in partea a 2 a a filmului, nu se clatina si razbeste. Imi place povestea de izbavire a acestui personaj, faptul ca atunci cand esti la pamant si incerci sa te ridica se poate intampla oarte bine ca viata sa ai e alte planuri si sa te puna jos inapoi si sa te mai tina acolo. Imi place plot twistul din actul 3, care vine total neasteptat si te cam lasa uimit. Imi place cum toata premisa initiala a filmului este data oarecum la o parte si ramane la latitudinea ta sa interpretezi cum doresti daca eroul din film, a biruit sau nu. Imi place si umanizarea lui usor usor, de-a lungul filmului. Mi-a placut in final si Daniel Bruhl (aici un patron homosexual de restaurant, indragostit de Adam, motiv pentru care ii si face multe hataruri legate de personal, restaurant si bani), care incepe sa se arate a actor bun zic. Ma gandesc la Inglorious Basterds, Rush si chiar Captain America. Watch out for him!

Ce nu mi-a placut acum, a fost faptul ca exagereaza o idee cu treaba asta cu tipatul in bucatarie. Dupa ce Gordon Ramsey a lansat moda asta, sa-i zicem, de a tipa in spate, pentru ca se uita lumea si e nevoie de un show, toti au luat-o parca si pe la alte show-uri si mai ales in filme. Daca in restaurant de 2 stele Michelin, Chefii tipa asa, nu stiu cand mai e timp si de gatit. Mi-a ramas in cap ce am auzit la Guerrilla intr-o dimineata cand era invitat Adi Hadean, jurat MasterChef si chef cu mare experienta pentru Romania. Intrebat daca se tipa asa prin restaurante, acesta a declarat ca nu exista asa ceva mai pe nicaieri sau in nici un caz la nivelul vazut in alte show-uri din afara sau filme. El mai adauga ca daca Chefii ar mai si tipa in bucatarii, ar tensiona si stresa ceilalti colegi si personal mai mult si totul s-ar duce de rapa. Un ultim lucru neplacut ar fi si aceasta incapatanare de a rezolva si cara in spate totul de unu singur, care pare uneori ceva facut doar pentru ca e convenabil plot-ului.

La final, a fost ceva placut, cu final in o mica coada de peste si cu imagini reale si preparate superbe. De la mine are un 7/10 pentru tot.

Am fost la el pentru ca m-a intrigat nota mare, zic eu, avuta pe iMDB. Dupa primele 30 de minute mi-am dat seama de ce era asa mare.


In primul rand filmul e cu tineri (sa zicem 20-24 ani) si mai ales pentru tineri. Muzica din el e fix ce prinde in anul asta prin topurile internationale si editarea in sine a fazelor si cadrelor este dinamica, fluenta si cu insertii grafice cat sa nu iti distraga atentia foarte mult de la ce ai pe ecran. Nu e nici o mirare deci ca filmul a primit aceasta nota mare pe baza voturilor celor cu varste intre 18-24 ani.

O versiune updatata a Adevar sau Provocare (de altfel si titlul in romana al filmului), filmul urmareste o noua "moda" in care o noua platforma online faciliteaza inscrierea in jocul Nerve, ca observator (caz in care platesti sa te uiti) sau jucator (caz in care trebuie sa efectuezi provocarile primite de la observatori si sa primesti bani la indeplinirea acestora). Astea's regulile, iar Vee (de la Venus; mda, nume putin neinspirat) jucata de Emma Roberts (nepoata Juliei, da), ajunge sa joace acest joc mai mult din dorinta de a arata ca nu e copilul introvertit, pe care-l cred prietenii sai. In scena intra si Franco jr. care este un Fat-Frumos modern pe cal, sau motocicleta si acestia pornesc in oras pentru a completa tot felul de provocari venite de la observatorii/fanii lor.

A fost duminica pe DigiFilm si cum nu l-am prins la cinema la vremea lui, am zis ca e momentul oportun sa il vad. Mai ales ca destul de des, Digi are filme chiar misto si noi.



In primul film, niste coreeni daca nu ma insel, isi fac loc cumva pe pajistea strazii Pennsylvania Ave NW cu numarul 1600 si il iau pe presedintele american ostatec. La datorie se afla insa Mike Banning, care fara mari probleme, le dejoaca planurile teroriste.

Acum, 6 ani mai tarziu, dupa primele evenimente, printr-o circumstanta atenuanta, multi lideri mondiali, se aduna la Londra unde li se pregateste ceva. Mike Banning este in continuare alaturi de presedintele american, nu i-am retinut numele, si il ajuta pe acesta sa ramana... in viata sa zicem.

Filmul incepe cu ceva clisee, tipice filmelor de actiune (vezi redactarea unei scrisori de demisie, pe care o lasa la o parte, pentru a-si termina o ultima misiune si vorbe schimbate intre presedinte si garda sa de corp cea mai de incredere) dar incepe destul de bine zic. Pe mine cel putin, m-a prins inceputul si ma asteptam sa continue pe aceeasi nota. Dupa ce evenimentele se desfasoara si se desfasoara bine si frumos vizual chiar, Mike ramane sa aiba grija ca presedintele sa nu cada pe mana teroristilor care vor sa-l prinda si execute live pe internet in fata lumii. Cliseu. Fac ei ce fac si mereu Butler (cred ca se vrea noul Bruce Willis) omoara cate 10-20-30 de insi veniti dupa el, il ajuta pe presedinte si tot se plimba prin Londra, care e goala, pentru ca residentii orasului sunt indemnati sa ramana in casele lor. Culmea e ca dupa o urmarire si niste impuscaturi, ajung aia raii sa-l prinda pe presedinte, moment in care zici ca e gata. Game Over. Dar nu. Cliseu. Il tin astia in viata ca vor sa-l execute la ora fixa. Sau cat sa aiba mister Banning timp sa-l salveze alaturi de niste trupe SAS parca (desi astia ii zic sa plece la adapost, omul nu-i asculta, iar avand parte de un cliseu).

Asadar, e un film care incepe promitator si se continua lamentabil zic eu pentru ca abunda in clisee si se cufunda in ele pe masura ce ajunge spre final. Ajunge asadar la un 5/10 pentru mine, mai ales pentru ca ma asteptam la ceva decent dupa inceputul (spun asta de primele 30-40 de minute asa) destul de bun.

Am ajuns in IDM Basarab weekend-ul ce tocmai a trecut si m-am gandit sa povestesc de asta. Mai ales ca au trecut peste 15 ani cred, de la ultima vizita facuta.


Avand masina, m-am suit in ea si am ajuns la IDM care e acum sub pasajul Basarab practic. Este si o parcare acolo in spatele complexului si e destul de mare zic. Problema era ca mergand sambata, parcarea era arhi plina sa zic cel putin. Am stat cam 10 minute sa caut loc, sa dau cu spatele, cu fata, dadeam si cu lateralul daca putea masina, numai sa gasesc loc sau sa ies din ambuteiaje. Ma simteam ca la AFI in parcare, cautand loc. Dar am avut noroc pana la urma, ca de obicei, pentru ca cineva pleaca daca te tot invarti...intr-o caldare, si am parcat.

Spre intrare dupa. Care din ele ? Ca sunt asa multe, am intrat pe undeva prin lateral pe unde ne-am propus sa si iesim. Nu am mai fost de multi ani pe aici cum ziceam. Pe vremea cand mergeam foarte des in IDM, nu erau mall-uri, nu era nici macar Kenvelo, aveai doar IDM sau magazinele cu adidasi si haine de prin Drumul Taberei, pana sa le demoleze Basescu cand a iesit primar. Deci, aveam imaginea in cap ramasa cu IDM-ul anilor 1997-1998. Si ce am vazut in 2016 nu era foarte diferit de ce stiam de la sfarsitul anilor 90. Standuri asemanatoare intre ele, din PVC toate acum, cu rafturile scoase fiecare cu ce are si culoarele la fel.



Eram curios ce mai putem gasi pe aici fata de anii 90. Stiu ce era pe atunci si cine mergea pe acolo, nu are nevoie de reamitire. Acum in schimb, gasesti foarte multe standuri cu costume, sacouri, camasi la barbati si pentru femei, cu rochii, pardesiuri si altele tot de ocazii. As cuteza sa zic ca un 60% minim din standurile de prin complex, sunt numai cu cele spuse. Restul vin cu incaltaminte, predominant feminina de altfel (dar si unele standuri cu copii misto dupa Converse si New Balance in mare), haine hipstero-cocalaresti, chiar si imbracaminte mai hippy sa-i zicem asa (dar putin kitchy as adauga), machiaje si fonduri de ten si cateva cu de-ale gurii cat sa ai ce rontai daca te mai plimbi pe culoarele complexului. Mai e si un stand parca de suplimente nutritive, de lenjerie intima pe ici colo dar acum nu stau sa insir tot ce e la ei.

Pentru curiosi, costumele ajung la 300-400 lei, camasile sunt 60-70 lei (cele casual intre 50 si 65 lei), sacourile intre 100 si 160 lei iar pantalonii, sub 100 lei din ce-mi aduc aminte. Copiile dupa Converse si Nike Airmax, etc sunt 120-140 lei. Oja si fondul de ten, nu stiu cat costa, din motive evidente. O camasa casual de 65 lei a ajuns si in posesia mea, buna pentru mers la munca, un material decent zic si un pret corect. O sa mai merg la vara si pentru niste copii dupa New Balance sau Yeezy.

Asadar, daca ai o nunta urgenta pentru care nu ai un buget mare sau nevoie de camasi la munca, recomand si un drum prin IDM pentru a verifica marfurile de pe acolo. Nu strica deloc.

Am gasit in urma cu cateva zile, o oferta pentru masaj terapeutic la salonul de masaj Sandal Spa, iar cum deja le mai facusem o vizita, placuta de altfel, am zis sa mai incerc. Unde mai pui ca sunt si la Unirii, deci central si la indemana oricui, practic.


Desi sceptic la inceput, din pricina faptului ca sunt situati intr-un apartament (eu vedeam altfel un salaon spa/spa sau nu stiu cum sa-i zic exact) mi-am dat seama ulterior, ca asta era doar o preconceptie de-a mea. Fetele sunt foarte primitoare, amabile si dragute. Pachetul meu consta in 3 sedinte a 30 de minute fiecare, de masaj terapeutic la spate, mai ales ca acele aproximativ 4 contracturi de la umeri si omoplati, nu s-au mai simtit asa rau.

Muzica si atmosfera, fie ca mergi pe zi sau noapte, sunt fix cum trebuie, relaxante si mirosul placut, totul inducandu-ti o stare de bine care, urmata de un masaj bun (nu am fost la multe saloane de masaj si pot compara doar cu cei ce vin la munca si imi fac 10 minute masaj) sunt reteta unei relaxari complete. Mereu (in cele 3 dati) am plecat dorindu-mi ca sedinta sa nu se mai termine, pentru ca aparent sunt o persoana careia ii place asa ceva (mai ales cand masajul e facut bine ca aici) si parca as merge si zilnic daca mi-ar permite timpul si mai ales buzunarul.

Eu asadar, o sa mai merg la ei, mai ales atunci cand o sa am chef si timp si bani de o relaxare intru totul. E locul perfect si pentru o sesiune de masaj total in cuplu. Nu stiu preturile foarte bine pentru a face o comparatie, dar 170 lei pentru o sedinta de masaj complet timp de 60 minute (nu 50 ca la majoritatea) urmat de un pahar cu vin si ciocolata, mi se pare un pret mai mult decat bun. Unde mai pui ca pentru 20 lei in plus, un alt pachet, iti aduce si exfolierea intregului corp cu ingrediente naturale.

Misiunea jurnalistilor si a celor din fotbal, este acum sa forteze un antrenor sa cheme un fotbalist de 33 ani si cu atatea antecedente de comportament, sa fie luat la lot ?! Cum asa oameni buni ?! Nu s-a facut atata tam tam cand nu a mai fost chemat "salvatore della patria" Sanmartean si se face la Tamas?!

Stiu ca in 1996-1997 cand am vazut prima parte, mi s-a parut ceva senzational si foarte interesant gandit si mai ales spus/filmat. 20 de ani mai tarziu, grandoarea asta de nave extraterestre care vin si ameninta pamantul dar mai ales nivel planetar de distrugere, nu mai pare sa aiba succes. Totusi, intre timp, am avut nenumarate filme de genul: The Day After Tomorrow, 10,000 BC, 2012, Battle L.A dar chiar si Transformers acestea fiind filme care au facut ca distrugerile si extraterestrii sa nu mai fie asa ceva nemaipomenit. Aparent, mister Emmerich, nu prea a fost atent macar la filmele astea, pentru ca pur si simplu, singurul lucru incercat in filmul asta, e sa arate o poveste noua (sa zicem) despre extraterestrii rai, care incearca (de data asta, cu o nava mult mai mare ca in 1996, de marimea a 5000 si ceva de km patrati) sa distruga pamantul si mai exact, sa sustraga cumva, miezul pamantului. 

Cinstit, volubil, expansiv, prietenos și receptiv, Deschis este locul în care vara ești mai senin și mai aproape de soare. Situat pe acoperisul Industriei Bumabacului, lânga malul Dâmboviței, în vecinătatea prietenilor de la Atelierul de Producție și Nod Makespace, Deschis și-a propus să unească, într-un cadru lejer comunitatea de oameni activi-creativi și să pună la dispoziție spațiul de 500 mp ideilor frumoase.

Cam asa suna descrierea de pe site, a celor de la Gastrobar-ul de pe acoperisul Atelierului de Productie. Tot a tras, a mea Cornelie, sa mergem acolo si am ajuns intr-o seara, frumoasa de altfel, de septembrie. Surprinzator, vremea inca tine cu noi si de asta am zis sa mai vizitam ceva locatii de vara, pana cand ne vom inghesui iar prin centrul vechi sau Energiea. Macar nu va mai mirosi a tigari totusi. Sper ca pana atunci sa nu se mai si modifice legea anti fumat si sa ne bucuram si noi, astia nefumaciosii de ea.

Revenind la Gastrobar si ca l-am prins DESCHIS in ultima zi de septembrie, pot sa zic ca dupa ce l-a m vazut, imi pare rau ca nu am fost si la vreo petrecere din vara asta de aici pentru ca view-ul si vibe-ul e unul foarte bun. Dupa cum (vorba unui clasic de pe youtube) puteti uita :
Lasand privelistea si restul la o parte, sa trecem la ce trebuie:

Mancarea/bautura: au fost bune, paharul de vin chiar gustos desi 14 lei, dar na. Esti pe acoperis desi iarasi, cam departe de centru, metrou sau transport direct. Capitalismul asta. De mancat, fiind putin mai fitos azi, am incercat doar niste bruschete cu pasta de masline si rosii, care mi s-au parut bune, Daca ati incercat insa pasta de masline de la Mega Image, sa stiti ca seamana foarte mult cu cea de pe maslinele lor, ceea ce nu e un lucru rau catusi de putin. La 13 lei pentru 5 felii de bruschete, e fair deal zic eu. Mai mult din pricina mea, nu a lor, pentru ca nu am putut sa mananc ceva mai consistent, rezultatul e clar.
Nota: 3/5


Ambianta: e foarte tare, desi acum era cam linistita, pentru lumea mai tanara e potrivita. Tot ce vrei tu la o terasa situata pe un acoperis dar la care ai si cerul ca si acoperis, este intrunit aici. Muzica este compusa din seturi ale unor artisti romanesti ca Priku, Herodot sau alti membri Sunrise. Deci nu e opereta, jazz sau blues ci minimal-house zic eu si acesta potrivit mai ales pentru o seara de vineri de preparty chiar.
Nota: 4/5


Servirea: mie unul mi s-a parut foarte buna. Tipul care ne-a servit, a fost foarte prietenos, atent si rapid in toate cele necesare. Nu ca ar fi fost necesara multa atentie pentru masa noastra si cele comandate,dar totusi jos palaria. Imi plac foarte mult acesti oameni relaxati si atenti cu clientii.
Nota : 4/5


La final, tin sa spun ca mi-a placut aceasta scurta si tarzie vizita la ei, abia astept sa revin pentru a putea incerca burgerul DESCHIS si cartofii prajiti dar si sa vad cum le iese o Cuba Libre.

Nota finala : 3.7/5