Filme
Mel Gibson revine în forţă cu Hacksaw Ridge
Văzut la Movieplex în Plaza cu mare plăcere, datorită proximităţii sale de casă şi pentru că sunt leneş uneori, de ce să nu fiu sincer, constituie reîntoarcerea lui Mel Gibson la masa bogaţilor să zicem aşa.
După ce am văzut filmul şi m-am gândit la ceea ce voi zice despre el, am zis că e mai bine să-l despart în două. Înainte şi după. Cei care îl veţi vedea, veţi ştii la ce mă refer.
Înainte: în prima oră din film, ne este prezentată viaţa lui Desmond şi felul în care este acesta a crescut. Unul foarte religios în stil adventist, dacă nu mă înşeală memoria. Mama sa fiind foarte credincioasă, îl lua cu ea la biserica din orăşel. Tatăl sau, veteran din Primul Război Mondial, începuse să bea şi îşi bătea constant nevasta. Revenind la copilăria eroului nostru, ni se arată mai ales un incident, în urmă căruia, Desmond aproape că îşi omoară fratele. Speriat şi căutând ajutor, îl găseşte în credinţă şi cărţile mamei sale din casă. La câţiva ani după acestea, America intră în Al Doilea Război Mondial şi atacă Japonia. Toţi tinerii din sat/orăşel, caută să se înroleze pentru a servi patria. O face şi fratele sau, Harold. Dar Des, fiind un mare pacifist şi adventist, doreşte să facă acest pas, numai că medic de front şi FĂRĂ să poarte armă, fiindcă religia nu-i permite. Urmează tot felul de şicane făcute de comandanţii săi din pregătire, colegi de pluton şi chiar este trimis la tribunalul militar pentru a fi dat afară din armată pe motiv că refuzase să se supună ordinelor de a purta armă.
Această prima ora deci, serveşte că o introducere în viaţa şi viziunea lui Doss. O pregătire pentru ce avea să vină. Şi are ce... ohoo, te sperii chiar.
După: de aici începe războiul pentru Desmond. Începem să vedem şi noi aceste nenorociri. Ororile ne sunt arătate la tot pasul, fără nici o jenă. Pentru că războiul este nemilos şi nu are jenă de nimeni şi regizorul este nemilos cu privitorii. Iniţial mă gândeam: ia să vedem, ce mai poate arată nou mister Gibson, după atâtea filme făcute despre Războaiele Mondiale. Şi are. Plutonul lui Desmond este adus în Okinawa pentru a urca pe Hacksaw Ridge, o culme asupra căreia dacă menţineau controlul, reuşeau să ocupe teritoriul... bla bla. Trebuiau să urce, să-i împingă pe japonezi şi să rămână sus ceva timp până la sosirea intăririlor. Ei bine, fiind pe teritoriul altei ţări, americanii nu ştiu tot ce aveau asiaticii păstrat pentru ei. Cum toţi cei prezentaţi până acum la cazarme şi instrucţia militară, urcă acea culme, începe războiul acela de care vorbeam. Liniştea aşternută după sosirea tuturor sus, este ştearsă de către un glonţ care trece prin capul unui soldat din prim plan. Un mod foarte direct şi bun, al lui Gibson de a ne arata că nu mai suntem în siguranţă şi oricine îşi poate găsi sfârşitul aici sus. Explozii, urlete, grenade, mitraliere şi aruncătoare de flăcări ne fac un portret mai mult decât teribil asupra celor îndurate de soldaţi (fie ei de orice naţie) în timpul acestor războaie terifiante. Nu am să mai elaborez asupra celor întâmplate sus, pentru că merită să le vezi, în frumuseţea lor, dacă se poate spune asta despre nişte atrocităţi. Mă rezum doar la faptul că Desmond a fost în realitate fără armă, tot timpul. Ba chiar, după ce se ordonă retragerea de pe culme, acesta rămâne singur nopţi în şir pentru a căuta răniţii şi a-i trimite jos cu sfoară pentru îngrijiri.
E o poveste care te mişcă şi realitatea faptelor mi s-a părut înfricoşătoare. Dacă nu ştiam că personajul principal a făcut toate astea şi mai ales, că nu a acceptat o ecranizare a vieţii sale, până când faptele nu erau relatate exact 100% cum au fost, fără a se înflori ceva, mă gândeam că totul e un scenariu de la Hollywood, venit din capul cuiva pentru a sensibiliza audienţa la extrem. Poate şi asta a fost o schemă de a păcăli lumea. Dar văzând anumite faze din film, ca după să fie povestite identic şi cei care chiar au fost acolo, mi s-a părut interesant.
Pentru mine e un curat 8/10 pentru felul brutal şi cred eu că onest, al celor arătate. Chiar o să mai stau ceva timp şi o să vreau să revăd filmul.
După ce am văzut filmul şi m-am gândit la ceea ce voi zice despre el, am zis că e mai bine să-l despart în două. Înainte şi după. Cei care îl veţi vedea, veţi ştii la ce mă refer.
Înainte: în prima oră din film, ne este prezentată viaţa lui Desmond şi felul în care este acesta a crescut. Unul foarte religios în stil adventist, dacă nu mă înşeală memoria. Mama sa fiind foarte credincioasă, îl lua cu ea la biserica din orăşel. Tatăl sau, veteran din Primul Război Mondial, începuse să bea şi îşi bătea constant nevasta. Revenind la copilăria eroului nostru, ni se arată mai ales un incident, în urmă căruia, Desmond aproape că îşi omoară fratele. Speriat şi căutând ajutor, îl găseşte în credinţă şi cărţile mamei sale din casă. La câţiva ani după acestea, America intră în Al Doilea Război Mondial şi atacă Japonia. Toţi tinerii din sat/orăşel, caută să se înroleze pentru a servi patria. O face şi fratele sau, Harold. Dar Des, fiind un mare pacifist şi adventist, doreşte să facă acest pas, numai că medic de front şi FĂRĂ să poarte armă, fiindcă religia nu-i permite. Urmează tot felul de şicane făcute de comandanţii săi din pregătire, colegi de pluton şi chiar este trimis la tribunalul militar pentru a fi dat afară din armată pe motiv că refuzase să se supună ordinelor de a purta armă.
Această prima ora deci, serveşte că o introducere în viaţa şi viziunea lui Doss. O pregătire pentru ce avea să vină. Şi are ce... ohoo, te sperii chiar.
După: de aici începe războiul pentru Desmond. Începem să vedem şi noi aceste nenorociri. Ororile ne sunt arătate la tot pasul, fără nici o jenă. Pentru că războiul este nemilos şi nu are jenă de nimeni şi regizorul este nemilos cu privitorii. Iniţial mă gândeam: ia să vedem, ce mai poate arată nou mister Gibson, după atâtea filme făcute despre Războaiele Mondiale. Şi are. Plutonul lui Desmond este adus în Okinawa pentru a urca pe Hacksaw Ridge, o culme asupra căreia dacă menţineau controlul, reuşeau să ocupe teritoriul... bla bla. Trebuiau să urce, să-i împingă pe japonezi şi să rămână sus ceva timp până la sosirea intăririlor. Ei bine, fiind pe teritoriul altei ţări, americanii nu ştiu tot ce aveau asiaticii păstrat pentru ei. Cum toţi cei prezentaţi până acum la cazarme şi instrucţia militară, urcă acea culme, începe războiul acela de care vorbeam. Liniştea aşternută după sosirea tuturor sus, este ştearsă de către un glonţ care trece prin capul unui soldat din prim plan. Un mod foarte direct şi bun, al lui Gibson de a ne arata că nu mai suntem în siguranţă şi oricine îşi poate găsi sfârşitul aici sus. Explozii, urlete, grenade, mitraliere şi aruncătoare de flăcări ne fac un portret mai mult decât teribil asupra celor îndurate de soldaţi (fie ei de orice naţie) în timpul acestor războaie terifiante. Nu am să mai elaborez asupra celor întâmplate sus, pentru că merită să le vezi, în frumuseţea lor, dacă se poate spune asta despre nişte atrocităţi. Mă rezum doar la faptul că Desmond a fost în realitate fără armă, tot timpul. Ba chiar, după ce se ordonă retragerea de pe culme, acesta rămâne singur nopţi în şir pentru a căuta răniţii şi a-i trimite jos cu sfoară pentru îngrijiri.
E o poveste care te mişcă şi realitatea faptelor mi s-a părut înfricoşătoare. Dacă nu ştiam că personajul principal a făcut toate astea şi mai ales, că nu a acceptat o ecranizare a vieţii sale, până când faptele nu erau relatate exact 100% cum au fost, fără a se înflori ceva, mă gândeam că totul e un scenariu de la Hollywood, venit din capul cuiva pentru a sensibiliza audienţa la extrem. Poate şi asta a fost o schemă de a păcăli lumea. Dar văzând anumite faze din film, ca după să fie povestite identic şi cei care chiar au fost acolo, mi s-a părut interesant.
Pentru mine e un curat 8/10 pentru felul brutal şi cred eu că onest, al celor arătate. Chiar o să mai stau ceva timp şi o să vreau să revăd filmul.
Sursa foto: moviehooker.com
Comenteaza si tu..