Filme
Pasagerii solitari
Dacă e marţi, e zi de film la Movieplex, unde mai pui că e un SF, 3D, cu JLaw şi se petrece în spaţiu.
Se dă o navă cu oameni care trebuie să colonizeze o planetă. Aproximativ 5000 de inşi. Durata de zbor până la planetă Homestead este de 120 de ani. Problema e, că nava Avalon (pe numele ei) are o defecţiune şi doi pasageri se trezesc după 30 de ani doar, deci cu 90 şi ceva de ani rămaşi până la Homestead. Aici însă e un mic twist, pe care îmi vine să ţi-l povestesc dar fiindcă synopsis-ul filmului a rămas aşa, nu-l modific nici eu, în speranţa că îţi va ridica şi ţie întrebările morale, relaţionale şi existenţiale pe care mi le-a ridicat şi mie.
Aşadar sunt treziţi Jim, un mecanic de profesie care vrea să fie din nou folositor celor de jur şi poate chiar însuşi şi Aurora, o scriitoare care doreşte să scrie o carte despre cum a călătorit pe o colonie nouă şi după, înapoi pe Pământ, trecând astfel prin 2 secole de evoluţie umană. Fiind doar ei doi pe o mare nava, încep uşor uşor să îşi petreacă din ce în ce mai mult timp. Deşi firi diferite, ea alearga foarte mult şi înota, iar el meşteruia prin diveese săli cu tot felul de echipamente, între aceştia se înfiripă o legătură. Mai ales că îşi dau seama că nu vor mai fi în viaţă până când Avalonul va ajunge la destinaţie. Trecând peste această dilema, sau mai degrabă criză, ei ajung să iasă la alergat, la întâlniri şi chiar în spaţiu.
Îmi place foarte mult ideologia cum că în medii de genul, nu mai contează statusul social şi alte 'etichete' sociale ci pur şi simplu oamenii, se pot îndrăgosti după ceea ce manifestă unul în faţa celuilalt în fiecare zi. E portretizată foarte frumos această discrepanţa iniţială între clasele lor, dar şi felul lor de a fi, care, ulterior îi apropie şi ţine împreună. De altfel, acest motiv al naturii umane şi al lucrurilor făcute de om sau oameni în faţă singurătăţii permanente, este predominant cam pe tot parcursul filmului. Mi-a plăcut mult această idee: tu ce ai face dacă ai fi singur pe un vas de croazieră care are de călătorit încă 90 de ani până la destinaţie? Cum ţi-ai petrece timpul? Ce ai face să îţi ţii mintea ocupată şi să nu o iei razna? Te-ai gândi să te sinucizi la un moment dat? Întrebările astea mi se par foarte viabile şi intrigante.
Păcat că de la un punct parcă doar îşi pierde din viteză şi se concentrează pe un singur aspect. Eu l-aş fi văzut mai bine, mergând pe partea asta pe care începuse. Dar, finalul e unul bunicel, deşi um happy end, e unul cu talc să-i zic aşa. Eu îi dau un 7/10 pentru că m-a ţinut în priză, mai ales în prima ora, dar şi pe final.
Aşadar sunt treziţi Jim, un mecanic de profesie care vrea să fie din nou folositor celor de jur şi poate chiar însuşi şi Aurora, o scriitoare care doreşte să scrie o carte despre cum a călătorit pe o colonie nouă şi după, înapoi pe Pământ, trecând astfel prin 2 secole de evoluţie umană. Fiind doar ei doi pe o mare nava, încep uşor uşor să îşi petreacă din ce în ce mai mult timp. Deşi firi diferite, ea alearga foarte mult şi înota, iar el meşteruia prin diveese săli cu tot felul de echipamente, între aceştia se înfiripă o legătură. Mai ales că îşi dau seama că nu vor mai fi în viaţă până când Avalonul va ajunge la destinaţie. Trecând peste această dilema, sau mai degrabă criză, ei ajung să iasă la alergat, la întâlniri şi chiar în spaţiu.
Îmi place foarte mult ideologia cum că în medii de genul, nu mai contează statusul social şi alte 'etichete' sociale ci pur şi simplu oamenii, se pot îndrăgosti după ceea ce manifestă unul în faţa celuilalt în fiecare zi. E portretizată foarte frumos această discrepanţa iniţială între clasele lor, dar şi felul lor de a fi, care, ulterior îi apropie şi ţine împreună. De altfel, acest motiv al naturii umane şi al lucrurilor făcute de om sau oameni în faţă singurătăţii permanente, este predominant cam pe tot parcursul filmului. Mi-a plăcut mult această idee: tu ce ai face dacă ai fi singur pe un vas de croazieră care are de călătorit încă 90 de ani până la destinaţie? Cum ţi-ai petrece timpul? Ce ai face să îţi ţii mintea ocupată şi să nu o iei razna? Te-ai gândi să te sinucizi la un moment dat? Întrebările astea mi se par foarte viabile şi intrigante.
Păcat că de la un punct parcă doar îşi pierde din viteză şi se concentrează pe un singur aspect. Eu l-aş fi văzut mai bine, mergând pe partea asta pe care începuse. Dar, finalul e unul bunicel, deşi um happy end, e unul cu talc să-i zic aşa. Eu îi dau un 7/10 pentru că m-a ţinut în priză, mai ales în prima ora, dar şi pe final.
PS: cele 3 puncte, urmate de 3 linii si alte puncte, reprezinta codul morse pentru SOS. Mi s-a parut interesant sa le impartasesc.
Sursa foto: http://corrientelatina.com/
Comenteaza si tu..