Marţea continui seria de vizionari de la Movieplex Plaza România cu John Wick şi mă şi felicit pentru această alegere.

Felix Kjellberg (sau PewDiePie pentru cunoscuţi), care acum 6 ani începea să posteze clipuri în care se juca Amnesia, Minecraft şi diverse jocuri, în special de groază, pe Youtube, este în prezent cea mai mare personalitate de pe site-ul cumpărat între timp de Google (da, e vorba de Youtube, pentru cei care nu au fost pe Pământ, sau fără internet, în ultimii ani). Adunând peste 53 de milioane de subscriberi în aceşti ani, practic de 2,6 ori populaţia României de la ultimul recensământ din 2013, este cel mai profitabil şi vizibil creator de conţinut de pe platforma video. Dacă te pretezi a fi şi tu creator de conţinut pe site, nu ştiu cum s-o zic să pară cât mai evident, dar: NU ai voie şi NU ai cum să nu fi auzit de acesta! Fie şi prin stigmatul atribuit de 'tipul ăla care urlă când se joacă ceva horror'. Totuşi, în toţi aceşti ani a trecut de acest aspect şi a început uşor uşor să crească şi să creeze un conţinut mai bun şi că părere a subsemnatului, şi mult mai amuzant. Cine a văzut fie şi 3-4 clipuri ale sale (recente!) ştie ce fel de umor are şi ori îl iubeşte ori nu. E clar de la bun început că are un umor aproape de limite, împinge anumite subiecte la extrem (în sensul bun, vezi febra Pokemon sau cea din perioada alegerilor americane) şi nefiind cuminte şi uşa de biserica, dacă eşti în căutarea unui conţinut 'family friendly', trebuie să te uiţi în alte părţi.


Publicaţia Wall Street Journal s-a trezit însă, că luni, 13 Februarie 2017, să publice un articol însoţit şi de un clip montat (disponibil AICI) , în care căutând prin clipurile încărcate de suedezul Felix de-a lungul timpului, au găsit conţinut antisemit al acestuia. Cireaşa de pe tort pare să fie şi un clip recent de-al lui Pewds (mi-e lene să scriu PewDiePie mereu) în care acesta a plătit 2 inşi prin intermediul platformei Fiverr (în care plăteşti oameni începând cu 5$ pentru a face înregistrări audio, mici clipuri video cu ce-ţi doreşti,etc) să arate un mesaj care spunea 'moarte tuturor evreilor' (clipul se mai poate vedea AICI  pentru că cel original, uploadat de Pewds a fost şters, desigur) dar şi că privitorii să se aboneze la canalul lui Keemstar (alt youtuber cunoscut). Mai antisemit de atât nici că se putea. Sau oare ?

Problema celor de WSJ, este că, în căutare de senzaţional şi click-uri pe site, au scos totul din context şi au prezentat nişte scene doar cum îi ajută pe ei în relatarea ştirii dorite. Deotologie zero de la 'marii jurnalişti' ai Wall Street Journal, care până la urmă, de ce căcat acoperă o aşa ştire într-un ziar financiar ?! Marii idioţi care au pornit scandalul se numesc Rolfe Winkler, Jack Nicas şi Ben Fritz. Mda, a fost nevoie de 3 proşti că să scrii un articol demn de Libertatea/Click. Revenind la context, căci asta contează aici cel mai mult, prin acel clip (la care şi Felix s-a mirat când l-a văzut) el a dorit de fapt să arate cât de stupid e site-ul la unele aspecte şi cât de mult poţi întinde coarda, plătind 5$. O mişcare riscantă. Amuzantă pe de-o parte, cred eu în continuare, dar riscantă.

Şi aici vine problema şi mai mare. Anume că după publicarea acestui articol, cei de la WSJ au contactat Youtube şi studioul care se ocupă de PewDiePie, Maker (o subsidiară Disney), arătându-le marele 'conţinut antisemit' dar şi imagini presupuse naziste postate de Felix pe canalul sau, şi aceştia, nefiind la curent cu subiectul şi de teamă unui potenţial val public potrivnic, au renunţat la publicarea sezonului 2 din serialul Youtube despre Felix dar şi la asocierea Pewds-Disney...Ştirea că suedezul de 27 de ani a încetat colaborarea cu Studiorile Maker, i-a fost anulat un serial (la care lucrase zeci de zile şi el şi multe alte sute de persoane) dar mai ales că este antisemit şi multe canale Youtube sau pagini web ale mişcărilor extremiste albe l-au preaslăvit, au făcut în numai o zi, înconjurul lumii. Toată lumea a preluat masiv, gunoiul publicat de WSJ cum că Felix Kjellberg e antisemit, urăşte evreii sau mai ştiu eu ce, acesta devenind inamicul numărul 1 al multor oameni, chiar şi celebri (vez aici poză cu tweet-ul lui JK Rowling) din păcate.

• Avem deci cei 3 idioţi de la apus, Rolfe, Jack şi Ben, care, cu bună ştiinţă, au creat un clip rău intenţionat, menit să întoarcă publicul împotriva lui Pewds, arătând cât de rău şi antisemit este acesta pe canalul sau de Youtube. Mai ales după ce au folosit orice clip care conţinea imagini cu Hitler, fie şi o mişcare din mâna dreapta a lui Felix, într-un clip, fiind interpretată că un salut nazist...
• Nimeni (în afară de Ethan AICI) nu a vorbit de faptul că acel clip de pe Fiverr, a fost făcut că o glumă către Keemstar (un alt youtuber) şi nu avea nici o legătură cu antisemitismul
• Toată lumea s-a ofensat din cale afară, pentru că aşa se pare e modă, că trebuie să te ofensezi pe un subiect ofensiv, deşi fix cei în cauza, evreii, prin vreo organizaţie/instituţie/persoană abilitată , nu s-au declarat deranjaţi în vreun moment. De ce te ofensezi tu că european catolic (de exemplu) pe ceva despre o altă etnie, dacă aceasta nu a făcut-o? Doar pentru că simţi că aşa trebuie sau e frumos/normal?! 
• Wall Street Journal, în loc să scrie despre Wall Street şi...finanţe, scrie despre unul de pe Youtube şi ale sale glume, doar din dorinţa de viral şi de a aduna nişte vizite pe site?! Aşa disperaţi/penibili să fie ? Aşa greu merge afacerea ?!
• Toată lumea preia ştirea asta proastă, scoasă din context, sare la gâtul lui PewDiePie cum că cel mai bogat youtuber e aşa fascist frateee, dar nimeni nu mai aminteşte de MILIOANELE de $ strânse pentru organizaţiile caritabile de-a lungul timpului.
• După multe clipuri ale lui Felix, în care acesta se lua la trântă cu mainstream media, spunând că publicaţiile sunt politizate, nu dau ştiri conform realităţii, fix acest lucru se întâmplă.
• Chiar şi cu o zi înainte că WSJ să publice acel articol, Pewds scrie pe blog, un articol prin care, lămureşte foarte clar situaţia creată până la momentul respectiv, aspect ignorat iarăşi de cei trei terminaţi, pe nume Rolfe, Jack şi Ben. 
• Mass media, pare că îşi pierde din momentum şi încearcă să dea în personalităţile prezentului, totodată încercând să capitalizeze pe seama lor. 

Toate aceste motive de mai sus dar şi clipul de joi, 16 februarie al lui Felix, de găsit AICI mă fac să iau o poziţie, foarte clară, anti media şi scursurilor care iau bani din asta, prin asemenea metode de-a dreptul incalificabile. E clar că deja tinerii de la 16-18 ani încolo pun mai mult preţ pe informaţia din online şi o caută acolo, decât prin posturile de ştiri de la tv sau prin ziare cumpărate pentru că ştiu că multe ştiri sunt false, fabricate sau sunt subiective şi per total fără credibilitate. Mediul online, va conţine mereu informaţii obiective din orice domeniu, fără să fie atins aşa rău că presă scrisă sau vorbită la tv, de această boală incurabilă. Dacă nu-ţi place glumă, e una, dar reacţia asta nebună, cu oameni bucurându-se de ghinionul altuia, care este făcut fascist fără vreun motiv, e pură nebunie şi arată doar disperarea celui care se îneacă.

La final, mesajul meu pentru Wall Street Journal, domnii Rolfe Winkler, Jack Nicas şi Ben Fritz, toate site-urile care au preluat fără să aibă decenţa să verifice cumva informaţia, această ştire fabricată, este acelaşi ca cel de mai jos al lui Felix Kjellberg:

Citeam aseara, in drum spre casa, despre o anume fata/domnisoara/fetiscana, dar tind sa-i spun scorpie, cum a fost ea draga, oripilata de niste angajati de curatenie ai Mall Baneasa pentru ca, bagau pe sub mana sau mai pe romaneste, tirau niste mancare ramasa din tavile oamenilor, pentru a o duce, cel mai probabil, familiei si celor de acasa. Ceva intr-adevar, neplacut de vazut, dar totusi, ce saracie e frumoasa la vedere ?

Ajungem în Piaţă Eroilor, un spaţiu amplu în care găsim multe autocare cu turişti şi nu multe motive să stăm prea mult pe acolo decât pentru pozele de rigoare. Ne croim acum drum către un mall, pentru a mânca ceva de prânz. Obersevam cu ocazia asta că un mall la ei, e mai mic şi cochet decât măgăoaiele noastre de Afi şi Mega Mall. Au food court-ul la subsol, cascade frumoase, magazine interesante. Dar mai presus: mâncare ieftină la food court. Comparativ cu un restaurant în centru unde am plătit în jur de 3500-4000 forinţi pentru o masă care vin cam 12-15 euro, aici la zona de mese, ce am ales noi, nişte feluri chinezeşti, au fost 1600 forinţi cu o băutură inclusă, deci pe undeva pe la jumate. Hai să zicem un 5-6 euro. Aşa da, nene. Altceva. Din cauza acestui neaşteptat preţ dar şi a calităţii mâncării, am decis că cină să o luăm în altă locaţie similară dar mai aproape de hotel.




Am decis (şi aici mă refer la amândoi) ca următoarea oprire, să fie la o cafenea cu pisici. Aveam o hartă, era în drumul nostru către Vaci Utca şi piaţa de Crăciun aferentă, deci, de ce nu?! Singură mea condiţie a fost că stăm până când încep să resimt prezenţa atâtor pisici: pentru că am constatat că am o alergie la unele tipuri de pisici. Am ajuns uşor la cafenea, am decis să ne încălzim cu o ciocolată caldă şi o prăjitură bună în timp ce Cori umbla după pisici prin toată cafeneaua. Erau şi nişte condiţii pentru clienţii cafenelei: să nu luăm pisicile din locurile în care erau ci doar să le mângâiem, în mare parte lăsându-le în pace practic. Am rezistat cred că o ora sau o ora şi ceva, dar când m-am simţit cu nasul înfundat, am dat semnalul de plecare şi am ieşit iar în aerul rece.








După acest periplu, am fost, dat fiind faptul că era ultima seară în oraş, să ne plimbam pe Dunăre, pentru a bifa toate chestiile principale de făcut în Budapesta. Am ajuns prin zona în care erau debarcaderele pline de bărcile care duc oamenii pe acele mici croaziere de 1 ora de-a lungul Dunării. Găsim biletele chiar ieftin şi ne mirăm, dar ni se zice că vaporul nostru este la digul 9, în timp ce duduia şi noi, implicit, eram la digul 12, dar că putem ajunge în 5 minute că sunt şanse să prindem vasul ce pleacă acum. Am luat-o la fugă, crezând-o pe duduie, dar am observat după 5 minute de alergat pe piatră cubică, faptul că nu aveam cum ajunge în timp, deoarece ajunsesem abia la digul 11. Am aşteptat deci o ora şi jumate până să ne întoarcem la locul de plecare, prin centrul oraşului şi prin magazinele de suveniruri. Plimbarea în sine a fost drăguţă, am împărţit vasul cu mulţi chinezi, cum se putea altfel?! şi am făcut nişte poze interesante.

Am fost la finalul lui noiembrie în Budapesta. Ştiu că a trecut ceva timp de atunci dar imediat după ce m-am întors, am plecat în Atena, au venit sărbătorile şi cheful de a scrie despre Budapesta s-a dus pe apa sâmbetei. Fiind 7:20 pe peronul metroului Păcii, am zis să încep să vorbesc despre această scurtă ieşire.

Am ajuns acolo pe seară, pe la 19:00 dacă nu mă înşel, am schimbat nişte euro în forinţii lor (la un curs foarte prost, dar despre asta mai târziu) pentru a avea de autobuz şi metrou şi am ieşit. Biletul pentru autobuz (un fel de linie express că la noi care te ducea de la aeroport până la cea mai apropiată gură de metrou) era 3,5 euro la automatul de bilete şi 4 euro la şofer. Neştiind, am luat de la şofer. Am zis autobuz dar era mai mult o rată. Poate mi-a părut aşa şi pentru că drumul spre aeroport era destul de infect. Ajungem la metrou, vine trenul (unul care seamănă cu tramvaiele noastre vechi din Bucureşti) şi coboram la staţia Corvin de unde mai avem 5-10 minute de mers pe jos. Ibis-ul nostru a fost găsit uşor, fiind la stradă. Ne-am cazat în camerele care arată la fel de bine ca în pozele de pe net şi am zis să ieşim puţin prin oraş, fiind abia 8 şi ceva.

Că să traversăm către centru, am ajuns printr-un pasaj şi am constatat cu această ocazie că nu prea era multă lume pe stradă. Am zis că poate nu e chiar o zona vizitată şi fiind duminică, lumea era mai mult în centru. Ne-am gândit că odată ajunşi pe Vaci Utca, lucrurile se vor schimba. Într-adevăr, pe măsură ce ne apropiam de centru, dădeam de oameni din ce în ce mai mulţi, dar nu câţi ne aşteptăm nicicum. Ne plimbam pe acolo puţin pe la târgul de crăciun care e, vezi domne, în primele 10 ale Europei...poate pe 10 dar şi aşa, parcă al nostru din orice an, îl bate la cur fără probleme pe asta din Budapesta. Fiind acum 9 şi ceva, ne este foame şi căutăm un local. Până îl găsim, pentru că în centru chiar erau scumpe şi cu o plimbare de 10min, către hotel, găseam ceva mai ieftin, se face ora 22 deja. Când ne hotărâm să testăm mâncarea în sfârşit, ni se spune că în restaurantul respectiv, bucătăria s-a închis. Mirare. Mergem pe o stradă vecină şi intrăm la un local şi cu muzică specifică. Mâncăm şi când soseşte notă constatăm că în preţul total avem inclus şi bacşişul: 14% chiar. Deci plăteşti totul inclus. Români fiind, plătim nota şi mai lăsăm ceva forinţi pe lângă. La întoarcere deja era trecut bine de 23 şi dacă părea pustiu la dus, acum nu mai era nimeni pe străzi. Deci cred că am văzut maxim 2 oameni în 20 de minute de mers pe jos... În camera de hotel singura problemă era că, pe la uşa de la balcon, intra aer rece în draci. Fiind cu toate bagajele desfăcute am zis că nu mai are rost să mergem la recepţie să shimbam camera şi am lăsat-o aşa. Am lăsat-o aşa cu ceva în geam chiar.


Am început ziua de dimineaţă cu gânduri mari. Să urcăm la Citadella, după care cu funicularul la Fisherman Bastion şi Buda Castle dar şi la St. Stephan Cathedral. Zis şi făcut. Urcăm de ne ies ficaţii (şi chiar avem nevoie de multe opriri până sus) la Citadella. O privelişte, a întregului oraş şi a Dunării, ni se arată din ce în ce mai frumoasă, pe măsură ce răzbim dealul. Unul relativ abrupt. Ajungem sus, tragem nişte poze cu monumentul şi cele două vechi oraşe, Buda şi Pesta. De acolo de sus, oraşul arată foarte frumos şi putem să zărim câteva biserici înalte dar şi toată întinderea zonei. Începe să-mi placă deja Budapesta asta.







Coboram mai departe pentru a merge spre funicularul de la poalele Bastionului Pescarilor. Coborârea este destul de anevoioasă şi ea datorită străduţelor şi a pantei. La funicular când ajungem, dăm de o mică coadă.


Unii rup rândul şi urcă pe jos, dar noi, după recentă sesiune de aerobic, rămânem la coadă. Ne urcăm în cabină şi urcarea nu durează decât maxim 4-5 minute să zic. Avem acum o privelişte la fel de frumoasă a oraşului dar dintr-o parte ceva mai de nord. Podul din faţa noastră este făinosul Chain Bridge care este iluminat superb noaptea.




Odată ajunşi sus, parcă suntem în alt oraş. Eu mă simţeam de parcă eram într-o staţiune montană austriacă sau elveţiană (nu că aş mai fi fost într-una). Avem blocuri cu maxim 3 etaje, alei înguste, pavate meticulos, curăţenie ca pretutindeni deja, dar şi clădiri vechi, construite în stil gotic. Bastionul este destul de recent, fiind construit la sfârşit de secol 19 şi terminat undeva pe la 1902. Matthias Church în schimb, datează de la 1015 fiind distrusă de Mongoli, aproximativ 200 de ani mai târziu. Arată superb şi mi-a adus aminte de Notre Dame din Paris, care culmea este mai tânără cu 150 de ani. Fiind aşa frumos prin zonă, după pozele de rigoare, decidem să prânzim acolo, chiar să încercăm faimoasa supă gulaş într-un restaurant cu vedere fix către biserica.









După liniştirea stomacului, mai dăm o raită pe lângă Castelul Buda şi coboram cu funicularul către centru. Ajunşi jos şi peste Chain Bridge, ne trezim în zona hotelurilor de lux şi centrale: Hilton, Continetal şi Sofitel, unele lângă altele, care, alături de decoraţiile de crăciun aferente, alcătuiesc o zona foarte fancy în jur.

Ne facem loc printre străduţele mici din jur şi ajungem la St. Stephen's Basilica, clădită în 1905, dar în stil neoclasic. Intrarea nu costă, fiind doar o cutiuţă pentru donaţii, în care lăsai cât doreai. Înăuntru, parcă nu ne mai simţim în Budapesta şi statuile, icoanele pe sticlă, dar mai ales cupola, ne dau impresia (păstrând proporţiile, desigur) că ne-am fi întors la Roma, parcă într-o mică Basilica St. Peter.





 După ce ne cufundăm puţin în acea stare duhovnicească, ieşim din nou în prezent şi la tentaţiile lui: mergem la un vin fiert şi un kurtos kalacs, preferatele mele. După acest deşert care îmi rămâne pe faţă şi degete până la hotel chiar, ne orientăm către un loc apropiat pentru o cină light, căldură şi muuuuulta odihnă.

Cam atât din primele 2 zile. Imediat şi următoarele 2, ceva mai light, cu mall-uri, plimbări fără vreun obiectiv clar şi cafenele cu pisici,dar până atunci, am făcut un mic montaj despre intreaga vacanţă:

Fiind aşa bine văzut, mai ales de către critici, având şi o şansă clară în lupta pentru Oscaruri, am hotărât că trebuie văzut pentru a-mi face o idee clară asupra filmului favorit pentru statuetă dorită de atâţia.


Este pur şi simplu o dramă, cap coadă, cu nici un element forţat sau în vreun fel umflat. Ceva foarte uman şi trist. Personajului principal, Lee, îi moare fratele mai mare, Joe, în urmă unor probleme cardiace ştiute de ceva timp, iar el trebuie să aibă grijă de fiul acestuia, Patrick, pentru că Joe l-a trecut în testament pe Lee, ca tutore pentru fiul său. Îl mai avem şi pe Lee, singur dar, prin nişte flashback-uri interesant introduse între momentele din prezent, aflăm de fosta nevasta şi cei 3 copii ai lor. Cum se ajunge la tristeţea, singurătatea din prezent, ne este arătat pe la jumătatea peliculei de peste 2 ore, iar eu nu spun pentru că este un mic/mare spoiler şi merită aflat la faţa locului.

Este o bucată de viaţă reală şi nealterată cum spuneam, o privire pe gaura cheii în vieţile unor oameni simpli cu probleme mai mari sau mici faţă de noi. Cred că filmul şi regizorul îşi doresc să atingă coarda aia umană pe care foarte puţine lucruri o fac să rezoneze în noi, mai ales având atâtea probleme, decizii şi chiar momente triste la fiecare pas. Este un film foarte bun, actorii joacă foarte bine, toţi chiar, dar l-aş recomandă doar dacă te simţi foarte voios şi plin de viaţă. Dacă nu te simţi prea pozitiv sau optimist, te-aş sfătui să-l laşi pentru alte zile, încât e o lume destul de gri în el, care îţi poate afecta şi ţie percepţia pe termen scurt.

Este plin de nominalizări şi anume 6 la număr, cu şanse mari să ia premiul pentru cel mai bun film şi cred eu cel mai bun actor pentru fratele Affleck cel mic. La mine are un 9/10 cu dorinţa că, oricât de bun este, aş vrea să apară şi filme mai pozitive măcar apropiate de acesta ca şi calitate.

Ultima dată scriam despre ceva ce m-a deranjat în oraşul ăsta, prin septembrie 2016. Uşor uşor, oricât de mult m-au mai deranjat anumite chestii, am decis să nu mai întru în partea asta politică aşa mult. Şi aproape că mi-a reuşit, chiar dacă pe facebook, mi-a mai scăpat un share sau o postare împotriva lor.


Da, sunt Sorosist, cum au mai spus-o şi Eugen Hriscu aici şi chiar 'prietenul' meu, Şerban Huidu aici. Dacă asta te-a supărat sau mă consideri inamicul/duşmanul tău, te poţi opri din citit, poţi închide articolul sau tab-ul asta şi să-mi dai şi unlike de pe Facebook sau Twitter, în caz că mă urmăreai. Te rog, mult...

Am fost pe la prosteste aseară, indignat ca toţi ceilalţi români ieşiţi în toate aceste săptămâni. O să mai merg, cel mai sigur. Mă bucur că văd mulţi prieteni şi amici pe Facebook, că nu sunt doar cu statusurile alături de oamenii de acolo ci şi cu pozele arătând că încă se iese şi se poate. Ce se poate? Se poate să fii deranjat în orgoliul acela, poate patriotic, poate colectiv, dar mai ales în acela uman. În care refuzi să crezi ce se întâmplă, nu poţi sta în casă, te alături celor din stradă şi speri că vei fi luat în seama, mai devreme sau mai târziu. Aşa sper şi eu şi toţi care ieşim la Victoriei FĂRĂ VIOLENTE (dar de asta nu vorbesc că o fac alţii mai bine şi mai în cauza, mai ales că nu mai eram acolo deja la acea oră).

Dacă la început, mă gândeam că poate nu e chiar aşa 100% cum zice lumea că vor zburda toţi politicienii din închisori în frunte cu Voiculescu şi restul prietenilor PSD-ului, după ce am decis să mă informez, m-am luminat să zicem şi am văzut că adevărul e undeva între cele două tabere, dar infinit mai aproape de tabăra manifestanţilor. Nu-i adevărat că scapă toată lumea şi oricine înfăptuieşte un abuz în serviciu sub 200.000 lei, nu păţeşte nimic. Păţesc, dar perioada de închisoare, va fi mult mai mică. Mai exact, de la : 6 luni la 3 ani în loc de a fi de la 2 ani la 7 ani.

Dar nu mai vreau să întru în subiectul asta ci în cel al conferinţei de presă de azi a lui Grindeanu şi Dragnea, acest D&G românesc. Concluziile trase sunt următoarele:

• Dragnea e băiat bun şi nu vrea să cheme 1 milion de români, la contra manifestaţiile PSD, pentru că s-ar lupta români cu români ; dubios de sigur pe el, oare acest lucru nu e o mică instigare la violenţă, dacă după ei, simplă apariţie la prostele incipiente a lui mister Klaus Werner, a fost o mare problema?
• Nu vrea comasarea DNA cu DIICOT deloc şi cei ce au zis asta, au inventat un subiect ; au inventat un  subiect, dar domnul a mai zis multe de genul şi nu le-a respectat
• Unul din PSD, şi-a dat demisia (pentru că spunea că nu vrea să pună umărul la construirea unui sistem bolnav) pentru că primea sms-uri cu înjurături şi nu a rezistat de fapt ; aici a fost o mare abatare de la subiect, executată că la carte de Grindeanu 
• Iohanis e autorul moral al violenţelor de aseară ; cea mai mare dezinformare a lui Dragnea de anul asta şi cu asta am spus totul 
• PSD nu vrea să suspende preşedintele ; asta iar nu o cred, pentru că miza pare să fie fix acest subiect, după valul de mişcări populiste făcute de PSD, apropierea populaţiei de partid, pentru a creşte numărul posibililor votanţi în favoarea lor
• Nu renunţă la ordonanţă ; ceva clar deja, încă...
• S-au făcut manevre cu înregistrarea lui Dragnea, în care numeşte subiectul corupţiei, că "bullshit" ; i-a fost pusă înregistrarea în direct la conferinţă (felicitări persoanei care a făcut asta) şi omul tot a refuzat să recunoască acest lucru ; detaliile aici 
• Iordache şi-a delegat atribuţiile de ministru, câteva ore, nu 10 zile ; afirmaţie făcută în necunoştinţă de cauza de Grindeanu, poate s-a scăpat, poate aşa a vrut. 

Momentan cred că aceştia vor rămâne la putere, nu vor dori să plece prea curând, mai ales că oricum, după frigul de afară, cel mai probabil, oamenii din Piaţa Victoriei, vor rezistă mult mai puţin că ei acolo. Dar eu sper să-i mai speriem, cat mai mult.

Te mai las cu nişte poze surprinse aseară de pe acolo :