A câştigat Moonlight premiul pentru cel mai bun film şi nu Lala Land? Hai frate...cum aşa? Păi simplu: când faci un film cu şi despre o persoană de culoare, descoperindu-şi orientarea sexuală, în 3 etape ale vieţii sale grele, totul întâmplându-se într-un ghetou din Miami, ce crezi că iese? Ah, şi toate astea la numai un an distanţă de scandalul de la Oscaruri în care mulţi actori afro-americani, au boicotat premiile pentru că nu au fost nominalizaţi la nici o singură categorie. Ei bine acum nu numai că au fost nominalizaţi dar au şi câştigat 3 din ei, asta dacă punem şi filmul asta pe lângă premiul Violei Davis şi cel al lui Mahershala Ali. Dar vorbim de Moonlight aici şi calitatea lui. Căci un mic rezumat cred că am făcut mai sus.
Avem povestea lui Chiron spusă în 3 capitole distincte ale vieţii sale: primul este intitulat "little" după porecla să din copilărie (cam pe la 9-10 ani) datorită staturii sale. Este găsit de un vânzător de droguri local şi dus acasă la acesta pentru că nu a putut află unde este casă micuţului încât să-l lase acolo. Aflăm ulterior şi de ce nu dorea Little să meargă acasă, printr-un caz fortuit, în care mama să cumpără heroină fix de la acest vânzător/traficant pe nume Juan. Primeşte astfel o a două casă atunci când mama să îl dădea afară, atenţie şi chiar şi sfaturi părinteşti dar mai important, influenţă paternă de care un copil are nevoie.
În partea a doua avem titlul de Chiron, arătându-ne adolescenţa personajului care este la 16 ani şi dificultăţile venite cu aceasta: mama sa îi cere bani pentru droguri, Juan, fostul sau protector, a murit, băieţii din liceu îl tot tachinează cum că ar fi gay (deşi nu avem vreo dovadă concludentă în film până acum), lângă el fiind doar prietenul din copilărie pe nume Kevin. Capitolul se termină cu o refulare a lui Chiron asupra celor care-l tot făceau în fel şi chip.
Urmează ultima partea cea în care Chiron este adult, mult schimbat după repercursiunile avute de sfârşitul capitolului precedent. Luând mai mult sau mai puţin calea lui Juan în viaţă, vedem cum el, care era până de curând Little, devine Black, o porecla dată de Kevin din copilărie, şi anume un dur care-şi ascunde slăbiciunea şi umanitatea mai mult, prin lucrurile făcute zi de zi.
Avem povestea lui Chiron spusă în 3 capitole distincte ale vieţii sale: primul este intitulat "little" după porecla să din copilărie (cam pe la 9-10 ani) datorită staturii sale. Este găsit de un vânzător de droguri local şi dus acasă la acesta pentru că nu a putut află unde este casă micuţului încât să-l lase acolo. Aflăm ulterior şi de ce nu dorea Little să meargă acasă, printr-un caz fortuit, în care mama să cumpără heroină fix de la acest vânzător/traficant pe nume Juan. Primeşte astfel o a două casă atunci când mama să îl dădea afară, atenţie şi chiar şi sfaturi părinteşti dar mai important, influenţă paternă de care un copil are nevoie.
În partea a doua avem titlul de Chiron, arătându-ne adolescenţa personajului care este la 16 ani şi dificultăţile venite cu aceasta: mama sa îi cere bani pentru droguri, Juan, fostul sau protector, a murit, băieţii din liceu îl tot tachinează cum că ar fi gay (deşi nu avem vreo dovadă concludentă în film până acum), lângă el fiind doar prietenul din copilărie pe nume Kevin. Capitolul se termină cu o refulare a lui Chiron asupra celor care-l tot făceau în fel şi chip.
Urmează ultima partea cea în care Chiron este adult, mult schimbat după repercursiunile avute de sfârşitul capitolului precedent. Luând mai mult sau mai puţin calea lui Juan în viaţă, vedem cum el, care era până de curând Little, devine Black, o porecla dată de Kevin din copilărie, şi anume un dur care-şi ascunde slăbiciunea şi umanitatea mai mult, prin lucrurile făcute zi de zi.
Am să mă rezum aici spunând că este un film, că şi nivel uman, dramatic şi nu numai, la fel de sus că Manchester by the Sea, deci un 8/10 merită.
Sursa foto: therakyatpost.com
Comenteaza si tu..