Foarte bun şi interesant. N-am început până acum, o recenzie, dar era timpul. E Scorsese, care e genial şi e vorba de Japonia, deci filmul nu are cum să fie nasol. Chiar dacă se vorbeşte despre religie.
Lăsând introducerea la o parte, îmi place foarte mult, cum se putea altfel, tonalitatea filmului, decorurile şi actorii. Ce mai, omul (Scorsese) nu face un film slab, chiar dacă ăsta, pare a fi scăpat aşa printre numeroasele mega filme dornice de box-office şi nu a avut partea sa de publicitate meritată. Asta m-a mirat mult. Film apărut în decembrie 2016 la ei, la noi ajunge abia în martie 2017. Îmi pare şi foarte rău că n-a prins vreun Oscar, pentru că merita cu prisosinţă.
La 2 ore şi 40 de minute lungime, nu se grăbeşte, poate puţin doar, la început, cu aducerea celor 2 preoţi, Rodrigues şi Garupe, în Japonia. Aceşti doi preoţi care pornesc în căutarea părintelui Ferreira, dispărut de ani buni în Japonia, despre care umblă zvonul, că s-ar fi dezis de credinţa să, pentru a trăi după regulile societăţii feudale japoneze. Pe lângă a cauta acest ac în carul cu fan, cei doi tineri mânaţi de credinţă lor în Biserica şi Ferreira, urmau să aibă de înfruntat şi ţara aceea, plină de pericole faţă de catolici.
Odată ajunşi în Ţară Soarelui Răsare, sunt mânaţi de către ghidul lor, către un sat plin de credincioşi, în care sunt primiţi cu braţele deschise. Rodrigues şi Garupe poposesc pentru a boteza copii, ţine slujbe şi împărtăşi oamenii satului care au îmbrăţişat nouă religie ajunsă din Portugalia, pe meleagurile lor. Sătenii numindu-se 'kiristians', un fel de creştini, dar mega stâlcit.
La 2 ore şi 40 de minute lungime, nu se grăbeşte, poate puţin doar, la început, cu aducerea celor 2 preoţi, Rodrigues şi Garupe, în Japonia. Aceşti doi preoţi care pornesc în căutarea părintelui Ferreira, dispărut de ani buni în Japonia, despre care umblă zvonul, că s-ar fi dezis de credinţa să, pentru a trăi după regulile societăţii feudale japoneze. Pe lângă a cauta acest ac în carul cu fan, cei doi tineri mânaţi de credinţă lor în Biserica şi Ferreira, urmau să aibă de înfruntat şi ţara aceea, plină de pericole faţă de catolici.
Odată ajunşi în Ţară Soarelui Răsare, sunt mânaţi de către ghidul lor, către un sat plin de credincioşi, în care sunt primiţi cu braţele deschise. Rodrigues şi Garupe poposesc pentru a boteza copii, ţine slujbe şi împărtăşi oamenii satului care au îmbrăţişat nouă religie ajunsă din Portugalia, pe meleagurile lor. Sătenii numindu-se 'kiristians', un fel de creştini, dar mega stâlcit.
După o perioada în acel sat, ei convin să se despartă pentru a vizita şi alte sate, a răspândi religia europeană pentru cei în nevoie şi a-l găsi pe Ferreira. De aici, filmul ne poartă numai cu părintele Rodrigues (Andrew Garfield) şi ale sale poveşti şi însemnări, trimise necontenit, către Valignano în Portugalia. Avem parte de alte sate descoperite, 'kerestini' botezaţi şi împărtăşiţi, dar şi trupe armate ale Guvernatorului local, Inoue Sama care vânează preoţii iezuiţi, torturandu-i atât pe aceştia cât şi pe cei care se declara devotaţi religiei europene. Sunt foarte multe imagini grafice ale mentalităţii japoneze, felului lor de a rezolva aceste 'probleme' menite în prima faza, zic eu, să arate oarecum nevoie acelor meleaguri de o gândire creştină. Mi s-a părut puţin exagerat acest aspect cum mi s-a părut şi felul în care japonezii simpli, aceia din sate, au fost arătaţi: ca unii oameni care nu înţelegeau în mare pare, în ce constă creştinismul, dar se doreau a fi catolici. Poate chiar aşa erau oamenii atunci. Atât de simpli şi mai ales de nepregătiţi pentru o asemenea gândire.
În cele din urmă, Rodrigues este prins de Inoue şi ţinut în preajma casei sale pentru a vedea ce probleme poate aduce iezuitul, pentru cei din Japonia care cred că urmează această nouă cale. Convins că drumul sau e asemănător cu cel al lui Isus (pe care-l şi vede în câteva rânduri), acesta nu se abate de la credinţă, în ciuda exemplelor arătate de inchizitorul bătrân, cum că Ţara Soarelui Răsare şi religia propavaduita de portughezi, sunt extrem de incompatibile.
În finalul filmului îi este adus şi părintele Ferreira în faţă, cu care poartă o discuţie foarte interesantă despre diferenţele de opinii ale celor doi dar şi de gândire, concepte şi câte şi mai câte ale popoarelor pe care Rodrigues, la începutul filmului, nu le vedea atât de diferite.
În cele din urmă, Rodrigues este prins de Inoue şi ţinut în preajma casei sale pentru a vedea ce probleme poate aduce iezuitul, pentru cei din Japonia care cred că urmează această nouă cale. Convins că drumul sau e asemănător cu cel al lui Isus (pe care-l şi vede în câteva rânduri), acesta nu se abate de la credinţă, în ciuda exemplelor arătate de inchizitorul bătrân, cum că Ţara Soarelui Răsare şi religia propavaduita de portughezi, sunt extrem de incompatibile.
În finalul filmului îi este adus şi părintele Ferreira în faţă, cu care poartă o discuţie foarte interesantă despre diferenţele de opinii ale celor doi dar şi de gândire, concepte şi câte şi mai câte ale popoarelor pe care Rodrigues, la începutul filmului, nu le vedea atât de diferite.
Merită cele peste 2 ore şi jumate în faţă ecranului, cu prisosinţă, mai ales pentru fanii culturii japoneze şi plictisiţii de societatea europeană că mine. Este cu siguranţă unul din filmele anului 2017 pentru mine şi primeşte 8/10. Go see it!
Sursa foto: denofgeek.com
Comenteaza si tu..