Apărut pe ecrane mai devreme decât trebuia, mai ales în virtutea faptului că în luna mai revine Alien pe ecrane, Life ne prezintă o poveste similară acestuia şi ţin să zic că mie mi-a plăcut foarte mult.


Deşi a ajuns la 7.0 pe imdb deja şi probabil va mai scădea, filmul e catalogat de toţi ca fiind o clona a lui Alien. Mie nu mi se pare corect acest aspect pentru că: este scris bine şi inteligent, personajele şi situaţiile sunt reale, acest tot creând un sentiment palpabil de tensiune dar mai ales de claustrofobie pe tot parcursul filmui.

Similitudinile cu Alien, sunt astea: şi acest film este despre o formă de viaţă extraterestră (alien) găsită în spaţiu. Nu mi se pare că Ridley Scott este singurul regizor care are voie să facă filme SF-horror despre creaturi găsite în spaţiu, iar dacă a făcut-o în 1977 primul, deţine monopol pe această idee.

Lăsând alte filme la o parte, Life a arătat foarte bine bucuria unei descoperiri grandioase pentru umanitate (mai puţin o scenă în care copii din Times Square discutau cu astronauţii staţiei spaţiale), miracolul spaţiului cosmic şi greutatea înfruntării unor probleme acolo sus. Efectele speciale au fost foarte bune, cum se cere acum la orice film ce doreşte să fie luat în serios. Deşi în spaţiu, mi-a plăcut că nu a fost foarte mult "shakey-cam" deci şi momentele în care nu prea înţelegeai mare lucru din agitaţia de pe ecran, erau foarte rare şi scurte. Spre deosebire de Resident Evil. A avut şi momente tensionate, care zic eu, au fost abordate foarte bine, ţinându-mă pe marginea scaunului.
Au fost destule faze în care după o anumită situaţie, îmi venea în cap o întrebare pentru personaje şi îmi plăcea că de aproape fiecare dată, se găsea cineva de pe ecran să o pună. E un film interesant, cu un climax foarte...bine făcut aş zice, că să nu divulg prea multe altfel şi dacă reuşeşti să nu te laşi influenţat de "critici" atunci mergi să vezi un thriller-SF presărat cu elemente horror. Eu îi dau un 7/10.

PS: este nerecomandat sub 15 ani pe bună dreptate, în America fiind R Rated, cum rare fime de la ei sunt în zilele astea: Deadpool şi Logan îmi vin doar în cap.

PS2: nu e un prequel la Venom, oricâte site-uri încearcă să facă trafic cu chestia asta. N-are legătură cu universul pe care Sony încearcă să-l creeze în jurul lui Spider Man.

Am avut o ocazie specială zilele trecute şi am zis că trebuie s-o cinstesc într-o locaţie pe masură. După câteva căutări, o găsisem: La Cantine de Nicolai. Situată cumva între Piaţă Română şi Piaţă Victoriei, este uşor de găsit, pentru că reperul principal este Secţia 1 de Poliţie de pe bulevardul Lascăr Catargiul. De acolo străduţă care înţeapă practic bulevardul este Povernei. Odată ajuns la numărul 15, eşti şi la destinaţie. 

Ghost In the shell la IMAX, e cel mai tare lucru pe anul asta până la Gardienii Galaxiei şi Justice League. Am fost surprins să văd acest nivel de fidelitate faţă de animaţia de acum 20+ ani.

A trecut şi meciul cu Danemarca şi încă un egal peste noi. Ce să facem acum? Fuse şi se duse. Am făcut o repriză bună şi una dezastruoasă. Ăştia sunt ai noştri. Mereu sunt de aşa natură.


Dar totuşi pe mine mă deranjează toată lumea asta, care pe semne că aşteaptă semi-eşecuri de genul, pentru a sări în cârca lui Daum. Repet, eu sunt un simpatizant al sau. Cum dracu se face că toţi apar după egaluri sau înfrângeri să comenteze orice chestie posibilă? Mi se mai pare super super dubios faptul că, se găsesc toţi acum să zică că un selecţioner român ar fi (mai) bun şi că şi ai noştri sunt buni dar nu s-a ales aşa. Păi ba nene Rednic şi nene Reghe şi nene Răducioiu şi nene Prunea şi nene Marica şi nene Popescu şi nene Dinu şi nene Stoichiţă şi câţi mai sunteţi comentatori aşa, nu am avut băi oameni buni numai din ăştia? Cum era unu nou, ăla era perfect, dar după 1-2 meciuri slăbuţe, era corupt, avea interese că Piţi să ia comisione prin promovarea de jucători la naţională, nu era pregătit că Hagi sau era depăşit că Iordănescu, iar Lucescu făcea selecţia proastă. Fiecare avea o buba pentru care era taxat, dar acum uităm totul, pentru că e 'neamţul ăla drogat' aici...de ce va f**e grijă aşa de el că ia banii aia? Îi fură sau ce? Îi ia pe merit băi nebunilor că stă în ţară şi merge la meciuri mai mult decât o făcea Piţurcă sau Iordănescu, care trimiteau secunzi. Omu merge şi în Spania la meciuri după stranieri şi în Italia, dar presupun că legat de asta, cârcotaşii pot zice că ar cheltui prea mulţi bani de la Federaţie şi să mai stea pe aici. Se poate, la noi orice e posibil.

Mie unul îmi plac multe la herr Daum, dar chestiile principale sunt:

• merge să vadă jucători cât poate de des, cum am zis şi asta e un lucru foarte bun
• promovează tineri cum nu a făcut nimeni până acum la naţională. Mereu am amânat aspectul asta cu orice selecţioner avut, pe motiv că putem să ne calificăm la turneul respectiv, iar când nu ne calificăm, apăreau 2-3 inşi tineri maxim, maxim şi aai erau. Mi se părea mereu aşa trist, că ultimul om care a mai avut cojones să bage mai mulţi tineri odată în teren, până la Daum, a fost Boloni. A promovat de la Viitorul şi nu numai, o groază de jucători,
• face selecţii pe merite şi nu în altfel. Am început să văd din ce în ce mai puţini jucători la naţională care nu joacă la clubul lor. Nu mai e că pe vremuri, când aveam atacant titular la naţională deşi el nu avea echipa sau aproape jumătate din titulari nu jucau la echipele lor. Chiar dacă a fost o repriză secundă slabă cu danezii, absolut întregul prim 11, a fost introdus pe merit, pentru că jucătorii sunt titulari la echipele lor şi o fac chiar bine. Când a mai fost asta? Mai ştie cineva? 
• deşi nu are timp, s-a înhămat la ceva foarte greu pentru orice străin. Dar o face pentru dragostea meseriei lui şi pentru bani logic. Dar cine nu munceşte pentru ei? 
• a învăţat din greşeli pe parcurs. Îmi place asta foarte mult la cineva. A făcut greşeli, mai ales fiind nou şi necunoscând fotbaliştii, dar a învăţat din ele. L-a pus pe Grigore căpitan, a încercat să schimbe formulă de joc, l-a încercat pe Bicfalvi pe un post nou. N-a reuşit cu ele, a observat şi ghici ce? Grigore nu mai joacă titular, formulă de joc a mai fost schimbată (mai ales că 4-4-2 îmi pare un sistem expirat şi 4-2-3-1, eu unul, cred că nu e pentru noi încă), iar jucătorii ce nu au dat randament, nu au mai apărut, fără tam tam şi can can-uri. A renunţat şi la bătrâni, mai ales Raţ, Sânmărtean, Hoban şi urmează şi Pintilii. Apar în schimb: Cojocaru, Benzar, Tosca, Răzvan Marin, Stanciu titular de drept, Bicfalvi iar, Rotariu, Hanca, Alibec, Ivan, Ţîru, Vatajelu, Nedelcu, Maxim. Deja îmi par foarte mulţi. ÎN NICI UN AN TRECUT!! 

Eu prefer să mă axez pe aceste plusuri, pentru că sigur, are şi minusuri domnul, dar în nici un caz, că cele ale predecesorilor săi. L-aş lasă să ne ducă pe drumul asta gândit de el, pentru că omul ABIA DE ACUM se obişnuieşte şi el cu jucătorii şi felul lor de a fi, ştie cine chiar e capabil să ducă o calificare mai departe şi mai ales, formează o echipa, chiar dacă ar fi şi pentru Euro 2020. Ar fi frumos să ne şi conducă acolo. Dar nu că ar fi românii vreun popor recunoscător.

Înverşunarea cu care e atacat şi constanţa acestora, mă face să mă gândesc în continuare că omu strică ceva combinaţii în fotbalul românesc pentru că nu mai cheamă un Tănase, Torje, Niţă, Sânmărtean sau Tamas (cum erau debilii care îi cereau pe ultimii doi în toamna trecută). Să nu uităm totuşi un lucru: nu suntem Brazilia şi nici Argentina. Nici atât, Olanda, Germania sau Italia. Chiar dacă i-am bătut pe olandezi din noroc la Constanţa cândva sau pe nemţi acu x ani pe Giuleşti şi cu Italia abia am remizat. În meci oficial, orice echipa mare ne face praf. Condiţiile lor şi calitatea jucătorilor nu am avut-o nici cu marea Generaţie de Aur. Şi atunci jucăm prost în dese rânduri. Doar aveam jucători mai talentaţi şi mai mulţi. Deci, aveam şanse mai mari să fructificăm o lovitură, un aut, un corner. Acum tre să muncim. Ce e aşa mirare că ne bate Polonia acasă? Oamenii au avut un ghinion mare la Euro cu Portugalia că puteau juca şi finală. Noi să ne bucurăm că avem jucători care pleacă iar în vest şi nu în est! Când om avea şi noi jucători la echipele din prima jumătate a Bundesligii, La Liga sau Premier League, atunci să ne plângem că pierdem.

Deci, ar fi bine că Burleanu, să-i prelungească contractul mai rapid lui Daum, pentru că altfel să se poată linişti şi aceşti trepăduşi care comentează într-una pe la televiziuni, cum că selecţionerul trebe să plece. Sa fie linista necesara inainte si dupa fiecare meci la nationala, dar mai ales linistea meritată de om.

Deşi s-a deschis de mai bine de un an, abia în Martie am ajuns la Therme. Şi nu datorită mie, ci ei :) şi a zilei de naştere pe care am decis s-o sărbătorim la Therme.


Aşadar, am dat fuga, într-o dimineaţă de joi, pentru a ne bucura de ceva linişte pe acolo, la marea oază de ape termale, piscine şi dichisuri de la domnii austrieci, A-heat. Pentru asta, am cumpărat brăţări valabile pentru toate cele trei zone. Am zis să vedem tot, să ştim unde ne place şi unde mai revenim dacă e cazul. Foarte frumos...

Ajungem în parcare şi vedem că drumul până la centru, cât şi parcarea în sine, sunt foarte mari. Fiind joi şi nu weekend, când am auzit că e cam haos, cu parcarea, dar mai ales cu cei mici în zona Galaxy, am găsit şi loc foarte aproape de intrare. Mergând spre aceasta, am văzut, ÎN SFÂRŞIT, şi o parcare specială pentu taxiuri. În care chiar stăteau la rând maşinile galbene. Din Cluj n-am mai văzut aşa ceva: să se şi respecte acest lucru în vreo parcare de centru comercial. Intrarea e grandioasă, cu mici tonomate de băutură şi sandvisuri, cum nu pare în nici o poză, iar casele de bilete clare, uşor de urmat. De acolo se intră direct în zona vestiarelor. Vestiarul ce-ţi e repartizat, este cifra de pe brăţara primită la intrare şi de care trebuie să ai o grijă mare, altfel plăteşti 200lei când ieşi, dacă o pierzi. Aşadar urmezi însemnele către vestiarul tău şi ajungi în zona unde te schimbi şi dusezi. Nu mai zic de temperatura ridicată de cum intri, constant la 29-30 grade, de cabinele de schimb, vestiarele iluminate cu senzor de mişcare sau colorate diferit în funcţie de fiecare zonă: Galaxy, Palm sau Elysium. Nu mai zic...

Începem aşadar cu toboganele de la Galaxy. Pentru primele daţi, sunt foarte mişto, atât ele cât şi piscina, de maxim 1,3m, cu valuri. M-am dat cam în orice tobogan din acela de cel puţin 3 daţi şi mie unul mi s-a părut super. Mai ales că nu erau destui plozi prin jur să facă alte năzbâtii. Am văzut că era şi un bar cu sucuri şi ceva mâncărică. Ceva decent pentru zona cea mai ieftină din complex. Alături de asta am plecat la piscina încălzită la 30 grade şi în aer liber. Ceva mişto cum numai pe la băile termale de după Vâlcea mai auzisem că e. Am vizitat şi piscina principală acoperită cât şi saunele adiacente. Ceva foarte interesant şi unic.


Am lăsat Galaxy-ul în urmă pentru Palm şi multitudinea de pomi şi plante din jurul piscinei principale. Era şi aceasta acoperită dar, având acoperiş retractabil, pe perioada verii, este deschis şi oamenii pot face baie cu cerul înstelat disponibil la doar o întoarcere de cap. Totul e superb la Palm, zona de care ne-am îndrăgostit şi la care vrem să mai stăm de acum. Mai ales pentru pool bar-ul imens şi piscina mare care se continuă şi afară cu apă încălzită şi în care te poţi relaxa în şezlonguri cu hidromasaj şi bucurându-te de un pahar de vin sau cocktail. Restaurantul de aici e şi el mai complet decât barul din Galaxy. Avem mâncare şi băutură pentru toate gusturile la preţuri decente zic: o apă e 6 lei, un pahar cu vin e 8-9 lei, o porţie de orez cu pui curry şi mango e 20 lei şi salate sau lipii cu chestii mai uşoare până în 22lei. Au şi cooking station, dacă vrei un burger bun. E tare şi treaba că cei sub 16 ani nu au voie în Palm. O mică prostie îmi pare că ăştia sub 16 nu au voie, dar cei până în 3 ani, însoţiţi, au. Adică sunt şanse să vrei linişte şi desfătare, dar să te trezeşti cu un plânset în cap al unui copil de 2-3 ani care vrea mâncare, îi e foame sau somn...s-ar putea lucra cumva la acest aspect zic. În rest, totul e super acolo şi abia aştept următoarea vizită la Therme unde Palm-ul va fi locul meu.

Trecând la Elysium, am văzut şi acolo ce anume era special. Şi anume saunele. Multe din ele: sauna Hollywood, e un cinema practic, cu mini proiecţii şi temperaturi de 75 grade, sauna Bavaria este plină de lemn şi are 90 grade parcă, sauna de sare, e plină cu...cristale de sare şi două blocuri mari de sare, pereţi de sare şi temperaturi de 45 grade şi încă vreo 3-4 saune. Toate uscate, asta mi s-a părut ciudat. În capătul acestui culoar plin cu saune în stânga şi dreapta, avem o încăpere unde se fac masaje şi o alta cu restaurantul a la carte. Preţurile aici, sunt ceva mai mari, dar şi mâncarea arată mai bine: o supă Bangkok e 23 lei şi un burger adevărat zic ei, cu cartofi e 37 lei. Dar per total, dacă nu vii la masaj, eşti mare fan saune sau eşti chitit pe restaurantul asta, nu îmi pare să merite diferenţa de bani plătită. Adică sunt prea puţine avantaje faţă de Palm, că să meritre cei 20 lei extra. Dar piscina mică şi relaxantă cu seleniu şi zinc este un punct de atracţie totuşi...

Începând să dau şanse filmelor româneşti de când cu Aferim, am ajuns şi la comedia asta. Auzisem de la mulţi că 'e mişto', 'râzi de nu mai poţi' sau alte asemenea descrieri 'româneşti', aşa că mi-am spus să nu fiu hater, pentru că românii încă pot scoate comedii bune în afara standup-urilor.

După ce l-am văzut în Câini, unde mai pui că şi într-un rol serios şi dramatic, acum Dragoş Bucur joacă în această comedie bună, tind deja să-i zic, o tipologie românească....foarte modernă. De altfel toţi cei 3 principali sunt câte una, că aşa se face acum. Să încep cu primul:
Dragoş Bucur, este Vasile Grămadă, sau Sile. Ahtiat de pariuri de fotbal, într-un orăşel din provincie. Simplu şi la obicet. Următorul este, Dorian Boguţă, care joacă rolul lui Dinel Petre. Numele spune tot. Sper să nu se supere vreun Dinel pe mine dar, din cei 10-15 inşi care intră să citească această postare, mă îndoiesc că e vreunul Dinel. Aşadar, Dinel e un amărât mecanic, care vrea să strângă bani pentru a-şi aduce soţia înapoi din Italia...complicăciune nene...Ultimul dintre ei, este fostul idol al femeilor şi doamnelor de vârsta a 2 a cel puţin, Papi sau Alex Papadopol, care acum îl joacă pe Pompiliu Borş, cel de-al treilea şi ultim însoţitor al acestui trio. El este mai avar de fel şi vede comploturi şi planuri ale sistemului peste tot. Toate tipologiile, mişto, simple şi 100% hilar de româneşti.

Printr-o circumstanţă foarte ciudată, aceşti 3 amici se găsesc în barul de zi, unde se adună mereu şi se hotărăsc să pună fiecare câte 1 leu pe un bilet, pentru a juca la Loto 6/49, unde potul cel mare era de 6 milioane de euro. Pun biletul, trec 2-3 zile, se anunţă numerele, ei câştigă, dar biletul ioc. Încep aventuri, discuţii, întrebări prin vecini, plimbări la Bucureşti, intrări prin efracţie, ce să mai...chestii făcute de români săraci şi disperaţi după atâta bănet. Atât de distractive sunt toate fazele prin care trec, încât mi-aş fi dorit să ţină mai mult acest film. Culmea e că nu ai cum să nu razi, mai ales la aceste glume din sfera socială actuală românească, la care numai noi, că popor, am putea rade.

Deci că român şi om în căutarea unei ore şi jumate aşa, de destindere, poţi oricând să dai play la acest film. Sigur vei găsi ceva amuzant în el. De la mine are 7/10, doar pentru că putea fi puţin mai amplu pe unele părţi şi deci mai lung. Hai că merge România, facem şi noi filme bunicele.