Am avut o ocazie specială zilele trecute şi am zis că trebuie s-o cinstesc într-o locaţie pe masură. După câteva căutări, o găsisem: La Cantine de Nicolai. Situată cumva între Piaţă Română şi Piaţă Victoriei, este uşor de găsit, pentru că reperul principal este Secţia 1 de Poliţie de pe bulevardul Lascăr Catargiul. De acolo străduţă care înţeapă practic bulevardul este Povernei. Odată ajuns la numărul 15, eşti şi la destinaţie.
Restaurantul este unul cu specific franţuzesc. Se auto denumeşte un restaurant cu o galerie de artă încorporată, dar mie, spaţiul mic raportat la multitudinea de picturi, sculpturi şi alte obiecte din sticlă, îmi pare puţin cam insuficient pentru atâtea exponate. Unele îmi par o idee înghesuite, mai ales semnul de pace din toaletă, lipit de tabloul mare de 200x150 cm. După această mică observaţie, vine meniul. Unul în franceză, engleză şi română, împărţit în aperitive, paste, mâncare din mare, din fermă, garnituri şi desert. Scurt şi la obiect. Nu lipsesc însă foie gras-ul cu smochine, beef tartare sau creme brulee-ul. Avem şi o lista foarte mare de vinuri cum altfel, franţuzeşti şi româneşti, făcute în cele mai bune domenii. Enumerând cele de baza, rămân doar impresiile:
Mâncarea/băutura: am încercat linguine cu mozarella, roşii cherry, busuioc şi parmezan, ceva din nişte coq au vin cu cartofi şi legume. Pentru setea noastră, s-a încercat un vin alb sec de Bordeaux. Iar la desert, acel creme brulee cu frişcă de care spuneam mai sus. Toate au fost superbe, mai ales pastele. Făcute în casă alături de o mozarella de calitate şi roşii cherry cu gust delicios, au fost cele mai bune paste încercate de mine până acum. Puiul şi el foarte bun şi gustos, iar de legume nu mai zic. Între toate aceste gusturi, vinul sec de Bordeaux s-a simţit ca printre cele mai bune băuturi de struguri gustate până acum. De creme brulee, numai de bine, ce să mai zic. Aşadar întreg tabloul a fost extrem de gustos şi experienţa avută a fost la superlativ.
Notă: 5/5
Ambianţa: foarte plăcută muzică pusă pe sistemul Bose din interior. Exact ce doream la un restaurant. Tot cam despre ce vorbeam la Suada în Constanţa. Mesele şi operele de artă aduse de la Paris completează cu brio totul. Păcat că nu am putut vedea şi terasa, datorită vremii, dar voi încerca să rezerv un loc afară, următoarea dată. Sperând că vine şi căldura după atâta ploaie.
Notă: 5/5
Servirea: a fost cum te aştepţi într-un restaurant în care ambianţa şi mâncarea sunt la înălţime. Dacă e să fim cârcotaşi sau să ridicăm ştacheta sus, ca pentru un restaurant cum este acesta, pot spune că faptul că nu ni s-a recomandat un anume vin când am spus ce dorim sau nu au fost debarasate aperitivele chiar şi după ce s-a adus felul principal, ar fi un minus mai ales pentru ce mai pretenţioşi din voi. Paharele cu apă, nu au fost nici ele umplute când se goleau. Dar pentru cineva care nu era oricum neapărat impresionat de aceste atenţii, nu le văd ca nişte greşeli mari.
Notă 4/5
Restaurantul este unul cu specific franţuzesc. Se auto denumeşte un restaurant cu o galerie de artă încorporată, dar mie, spaţiul mic raportat la multitudinea de picturi, sculpturi şi alte obiecte din sticlă, îmi pare puţin cam insuficient pentru atâtea exponate. Unele îmi par o idee înghesuite, mai ales semnul de pace din toaletă, lipit de tabloul mare de 200x150 cm. După această mică observaţie, vine meniul. Unul în franceză, engleză şi română, împărţit în aperitive, paste, mâncare din mare, din fermă, garnituri şi desert. Scurt şi la obiect. Nu lipsesc însă foie gras-ul cu smochine, beef tartare sau creme brulee-ul. Avem şi o lista foarte mare de vinuri cum altfel, franţuzeşti şi româneşti, făcute în cele mai bune domenii. Enumerând cele de baza, rămân doar impresiile:
Mâncarea/băutura: am încercat linguine cu mozarella, roşii cherry, busuioc şi parmezan, ceva din nişte coq au vin cu cartofi şi legume. Pentru setea noastră, s-a încercat un vin alb sec de Bordeaux. Iar la desert, acel creme brulee cu frişcă de care spuneam mai sus. Toate au fost superbe, mai ales pastele. Făcute în casă alături de o mozarella de calitate şi roşii cherry cu gust delicios, au fost cele mai bune paste încercate de mine până acum. Puiul şi el foarte bun şi gustos, iar de legume nu mai zic. Între toate aceste gusturi, vinul sec de Bordeaux s-a simţit ca printre cele mai bune băuturi de struguri gustate până acum. De creme brulee, numai de bine, ce să mai zic. Aşadar întreg tabloul a fost extrem de gustos şi experienţa avută a fost la superlativ.
Notă: 5/5
Ambianţa: foarte plăcută muzică pusă pe sistemul Bose din interior. Exact ce doream la un restaurant. Tot cam despre ce vorbeam la Suada în Constanţa. Mesele şi operele de artă aduse de la Paris completează cu brio totul. Păcat că nu am putut vedea şi terasa, datorită vremii, dar voi încerca să rezerv un loc afară, următoarea dată. Sperând că vine şi căldura după atâta ploaie.
Notă: 5/5
Servirea: a fost cum te aştepţi într-un restaurant în care ambianţa şi mâncarea sunt la înălţime. Dacă e să fim cârcotaşi sau să ridicăm ştacheta sus, ca pentru un restaurant cum este acesta, pot spune că faptul că nu ni s-a recomandat un anume vin când am spus ce dorim sau nu au fost debarasate aperitivele chiar şi după ce s-a adus felul principal, ar fi un minus mai ales pentru ce mai pretenţioşi din voi. Paharele cu apă, nu au fost nici ele umplute când se goleau. Dar pentru cineva care nu era oricum neapărat impresionat de aceste atenţii, nu le văd ca nişte greşeli mari.
Notă 4/5
Avem deci cea mai bună mâncare în foarte mult timp, mai exact, cele mai bune paşte gustate. Printre cele mai bune vinuri încercate şi un creme brulee delicios. Atmosfera ca la carte şi servirea atentă. Condiţiile perfecte pentru o masă în oraş, cum se cere. La mine Cantine de Nicolai este în primele 2 locuri, iar avantajul faţă de Suada este că e mult mai aproape de mine din fericire, ceea ce înseamnă că îl voi vizită mai des. Oricum vara vine şi ajungem şi la mare :)
Notă finală: 4.7/5
Notă finală: 4.7/5
Comenteaza si tu..