Alienul, androidul si colonistii

de mai 11, 2017
Continuarea filmului Prometheus și al doilea film dintr-o nouă trilogie de prequel-uri, care vor duce la o înțelegere mai bună a primului film, Alien, din 1979. Un fel de Star Wars, episoadele 1-2-3. Să sperăm că nu's nici pe departe așa proaste.

posterul noului film Alien Covenant

Am intrat cu mari așteptări la film aseară, să fiu sincer. La acest film a cărui așteptare parcă a durat mai mult decât ne-au obișnuit restul în zilele de azi, unde la maxim 3 ani ai o continuare. Totuși, 5 ani înseamnă mult mai mult și fanii creaturii negre din spațiu, aproape că s-au pus la cryosleep (mișto asta,nu?) pentru a veni 2017 peste ei mai repede.

Aceste așteptări mari de care ziceam la început, au fost în mare, împlinite, pentru că aflu răspunsul la multe întrebări ridicate în Prometheus, dar vine și parte nasoală, în care sunt prezentate alte lucruri la care nu ai răspuns. Mai ales că unul din motivele primordiale din Prometheus și scopurile acestui film, ne sunt arătate vreo 2 minute maxim în acesta fără a continuă pe aceeași linie și a ne da un răspuns, după care se merge mai departe cu povestea din Covenant. Ok, ok, dar cu treaba aia pentru care ai plecat aia în spațiu cu navă Prometheus să afle ceva anumeeee? Planeta asta, e cea pe care trebuiau să ajungă cei doi la sfârșitul primului film, ok, dar detalii despre Inginerii aia bată-i soartă?! Mda...cred că aici e vina faptului că încerci să storci oarecum franciza, la fel cum a încercat George Lucas cu Star Wars. Ai făcut un film fenomen în '79 și revii în 2012 cu un prequel dar nu prea și în 2017 cu un sequel la prequel, dar nici acolo nu foarte exact.

Dar să zic și de film ceva mai exact, îmi place cum începe, cum se face că echipajul ăsta ajunge pe planeta cu pricina și chiar desfășurarea rapidă de forțe. Din Prometheus, nu ai să vezi pe nimeni, decât David pe aici. Nu mă opresc mult la el, pentru că nu fac spoilere și nu vreau asta, fiindcă merită aflat în cinema care-i agenda lui. Dar mai afli și ce s-a întâmplat când el și Shaw au ajuns pe planeta spre care au plecat la finalul Prometheus. Mi-a plăcut mult acest laitmotiv al filmului, legat de dorința umană de a-și cunoaște creatorii coroborat cu o dorință a lui David și chiar Walter (androidul de pe navă Covenant) de a înțelege creația, status quo-ul lor între oameni și felul în care înțeleg să ajute la aceste descoperiri la care sunt părtași. E puțin complicat dar interesant acest lucru în film și expus foarte bine față de primul film.

Pe de altă parte, ca în toate filmele din serie, când vorbim de decizii, membrii echipajului, le iau pe cele mai proaste, asta e clar. Mereu "hai să investigăm" exact când nu e cazul. Măcar locațiile, cadrele și peisajul per total în aproape orice moment de pe planetă, sunt superbe, că na...e un film de Ridley Scott totuși și nu se poate să nu ai parte de aceste lucruri la superlativ. Michael Fassbender apare în dublu rol și începe să-mi placă din ce în ce mai mult cum joacă acest om, este senzațional. Ai să vezi asta, dacă te uiți la film, e super omul.

La sfârșit, a fost un horror-SF bun, eu zic mult mai bun ca Prometheus, dar depinde și pentru ce vii să-l vezi. Dacă vrei să vezi continuarea de la Prometheus, ai să ai niște surprize neplăcute și poți fi dezagamit. Dacă ai venit să vezi un prequel Alien, ai să fii și acolo puțin dezamăgit, pentru că Alien-ul negru, nu apare decât în ultimul sfert din film să zic, dar măcar cu asta se termină și o să fii oarecum mai satisfăcut. Are deci un 7/10 de la mine. Sper doar să nu așteptăm încă 5 ani după următorul.


Sursa foto: geekexchange.com

Cei mai (prea) amuzanti Gardieni din Galaxie

de mai 05, 2017
Dornic de fel, să văd filmele care îmi plac, cât se poate de repede, am fost la IMAX la avanpremiera filmului Gardienii Galaxiei volumul 2. Mă gândeam că o să râd şi o să mă minunez de efectele superbe din film. Nu m-am înşelat, mai ales cu partea de ras.

volumul 2 din gardienii galaxiei la IMAX Cinema City

Având o moştenire destul de mare în spate, trebuie să fiu sincer şi să zic de la început că nu e la fel de bun ca primul. Asta e, până la urmă, majoritatea primelor părţi din filme, sunt cele mai bune (Terminator 2, Aliens şi Winter Soldier sunt excepţii, da; te provoc să mai găseşti câteva din astea şi să le scrii în comentarii aici!). Filmul începe cu un Kurt Russell foarte tânăr şi aspectul lui îmi pare super bine realizat, mult peste Rogue One şi Leia...serios, astia sunt din ce în ce mai buni cu întinerirea bazată pe CGI.

Deşi te aştepţi să vezi o poveste mai interesantă, Thanos, bătăi (de alt gen) şi ceva să adauge la MCU (Marvel Cinematic Universe), cam 80-90% din film se concentrează pe relaţia lui Star Lord cu Ego, tatăl sau (care apare şi în trailer, deci nu e spoiler deloc că afli asta aici,acum), care e jucat de Kurt Russell. Acesta face o treaba foarte bună şi pe alocuri chiar tinzi să le găseşti şi o asemănare. Cum Rocket a fost personajul care a ieşit în evidenţă în prima parte, acum, cel care a furat toate scenele, a fost nu Baby Groot, cum zic toţi, ci Yondu, care a excelat pe ecran şi despre care afli chestii mult mai mişto decât în prima parte. Dar să întru şi în descrierea mai în amănunt a filmului.

Acesta începe cam brusc aşa, cu nişte faze banalo-comice, apărute doar de dragul de a fi pe ecran, când trebuie şi faţă de cine trebuie, astfel încât acţiunea să poată merge mai departe. O rasă extraterestră apărută, care se vrea a-i pedepsi pe Gardieni pentru ceva ce au făcut (nu toţi din ei) şi oarecum antagonistă, este şi nu prea asta. După ceva timp, ajungi să-i iei în derâdere pe aceştia, cum iei în derâdere şi multe altele, dacă nu majoritatea filmului. Star Lord o arde foarte mult cu tatăl sau, Ego, de la care află multe lucruri, pe care nu le voi spune aici, pentru că sunt interesante şi mişto de experimentat la momentul oportun. După ce petrec destul timp ca tată-fiu şi se apropie, iar apar oamenii aia aurii cu navetele lor, încearcă iar să pară ameninţători pentru eroii principali dar eşuează lamentabil. Aş fi văzut ceva mai apropiat de Ego pe ecran, sau mai credibil per total, să fie pauza asta pentru o acţiune serioasă, dacă tot întrerup momentele liniştite prin aceste 'lupte'. Mi s-au părut cam pe lângă subiect şi dacă erau scoşi din scenariu, nu se supăra nimeni. Drax e cam inutil în film si, în afară de replicile comice, care sunt şi prea dese şi forţate uneori, nu-l vezi să facă ceva. Gamora e şi ea acolo, puţin mai prezenţa în film decât Drax, mai ales din cauza dinamicii cu Nebula şi a poveştii care trebe spusă dintre cele două. Deşi relaţia lor parcă se schimbă prea mult, prea repede totuşi...singurul lucru mişto în partea asta de film, e că afli de ce Thanos (deşi nu apare deloc în film) e aşa un nenorocit şi super villain, pentru că până acum nu ştiai, uitându-te strict la filmele Marvel, de ce el e aşa rău, decat că o spunea prietenu' tău obsedat de comics.

Mi se pare că această atenţie mărită asupra unui singur personaj, mai ales când ai atâtea personaje în film dar şi introduci altele noi, strică cumva flow-ul acţiunii şi filmului per total. S-or fi gândit că dacă oamenii au răspuns pozitiv la prima parte, acum vor răspunde pozitiv şi la mai multe personaje din partea a doua. La fel şi cu umorul. Le-au plăcut oamenilor poantele din prima parte? Hai să le dăm şi mai multe glume. Doamneeee, cât umor...cum să ai băi nene atâtea glume încât să mă plictiseşti?! Sincer mi-a părut că 50% din film, cel puţin, e plin de glume, în timp ce restul e plin de sentimentalisme. Cred că şi astea au prins bine la primul film, cu mama lui Peter Quill şi Groot spunând 'NOI suntem Groot'. Acum însă, au exagerat maxim şi cu asta, cum au făcut-o şi cu poantele prea prea dese şi forţate. Am înţeles că umorul e un Status Quo al celor 5, dar acum s-au întrecut pe ei şi parcă n-a fost loc şi de altceva. Mai ales că nu toate poantele au fost reuşite, zic eu.

La final, mi-a plăcut Ego şi cum a fost creat şi povestit el pentru public, Yondu la fel, a fost foarte tare, apariţia mişto a lui Sly Stalone, dar glumele care au prins pe alocuri, filmul părand puţin grăbit pe alocuri, au fost aspectele mai negative După 15-16 filme din MCU, 15 parcă totuşi, nu au cum să fie toate super bune şi nu vor fi toate super. Deci 7/10 de la mine si astept Spider Man dar şi Thor, care sper că sunt mult mai bune. 

Sursa foto: cbr.com

VdV in HRC

de mai 03, 2017
Am fost ultima dată la Hard Rock cu ocazia unui concert Robin and the Backstabbers şi fiindcă mi-a plăcut experienţa, cum am povestit aici am zis să o repet.

Vdv la Hard Rock in Bucuresti

Numai că de data asta am fost la Vita de Vie şi al său carismatic, Adi Despot. Îmi place că omul arată la fel cum îl ştiu de când îi ştiu pe ei ca trupă. Nu-mi dau seama cum face asta, dar poate a aflat câte ceva de la Will Smith, Jamie Foxx, Keanu Reevs sau Tom Cruise despre asta. În afară de Adi, restul trupei e cam acelaşi de ani buni, mai puţin clăparul lor, Mihai. Îmi place că în 21 de ani nu au schimbat atât de mulţi membri cât multe alte trupe vechi. Doar 5 membri raportaţi la 21 de ani de muzică, îmi par foarte puţini. Şi da, Vită de Vie, are 21 de ani de când există! Adi Despot are 21 de ani de muzică cu trupa asta...pentru curioşi, sau mai degrabă curioase, el avea 20 de ani doar, când a început să cânte în VdV. E uşor deci să faceţi o socoteală şi să aflaţi câţi ani are artistul.

Trecând peste această scurtă istorie a trupei, cei de la VdV au cântat cam toate piesele lor importante în acest concert declarat Vită de Vie - Electric. Deci, o mare baza a celor aproape 90 de minute de muzică, a fost partea electrică şi anume a celor 3 chitări prezente. Foarte mişto pentru mine şi restul fanilor ai acestor instrumente. Nu au lipsit piesele cunoscute ca Ploaie de Stele, Varză, Ozosep, Iamma. Dacă au fost acestea, cu siguranţă nu au lipsit mega hiturile Basul şi cu Toba Mare alături de Luna şi Noi, concertul terminându-se în mare stil cu un solo de chitară urmat de Sunetul mai Tare.

Show must go on cu Adi Despot :)

Nu mă aşteptăm să-mi placă aşa mult concertul, dar chiar a fost foarte mişto şi distractiv. Îmi vine să povestesc aici faza în care Despot preciza "pentru fanii numerologiei, mai avem doar 3 piese de cântat. (Apoi către public) Câte piese mai avem deci de cântat?" Publicul, receptiv: 3, în .... restul e deja folclor urban :) La final nu zic decât că, deşi poate nu pare aşa fun şi distractiv să mergi la o trupa românească la concert, mie mi-au plăcut mult experienţele de la Hard Rock cu Robin and the Backstabbers şi Vită de Vie. A ajutat cu siguranţă şi vibe-ul locului, unul care te introduce în muzică complet, dar şi exeprienta culinară.
Un produs Blogger.