Am ajuns pentru a două oară în Barcelona, oraşul meu de suflet să-i zicem. Mi-am dorit aşa mult să ajung în oraş, încât am luat biletele de avion din Ianuarie şi am strâns bani, pentru cele 5 nopţi de atunci.
Prima dată am fost acum vreo 4-5 ani să zic, nu mai ştiu exact. Ştiu doar că am vrut să fac ce am făcut şi acum: să îmbin plajă şi vremea de iunie-iulie cu vizitele la obiectivele turistice din acest oraş. Şi slavă Domnului că ai ce vizită în acest oraş. În ambele vizite am stat 4, respectiv 5 nopţi. Deci timp a fost şi de vizite şi de plajă. Sau aşa pare la prima impresie, pentru că sunt atâtea de văzut încât ai nevoie de mai mult de 5 nopţi în capitala Cataluniei. Barcelona are multe de oferit şi îţi trebuie timp şi răbdare pentru a descoperi toate comorile sale. Ar mai fi şi bani, dar asta trebuie să se subînţeleagă, din moment ce stai 6 zile într-un oraş la mare cu atâtea şi atâtea locuri de văzut şi în plin sezon. Cam asta am păţit şi eu găsind cazarea la un hotel care ulterior a mărit preţurile (indecent de mult) pentru că se stabilise calendarul Moto GP şi cursa pe circuitul Cataluniei se desfăşura fix când doream cazarea.
Am ajuns pe seară în Barcelona, pe la 21, dar na, aşa e cu low cost. Am găsit numaidecât şi autobuz către centru şi după am schimbat către hotel şi pe la 22:30 eram la hotel cazaţi într-o camera triplă, numai bună pentru noi doi. Deşi era târziu şi vineri, a trebuit să ne plimbam puţin prin împrejurimi pentru a lua pulsul oraşului deja.
Ziua următoare a fost pentru plajă, făcută în zona Barceloneta, iar după această, o vizită rapidă la Aquarium la acel super rezervor plin cu peşti imenşi. A urmat şi o plimbare pe caniculă orelor 18-19 prin Ramblas şi aglomeraţia aferentă. Ne-am întors la hotel, care era situat cumva între Grădina Zoo şi Barceloneta. Lejer, de vara.
A două zi a fost dedicată vizitelor. Şi am decis să vizităm cât mai multe locaţii, indiferent ce au avut de zis picioarele noastre la final de zi. Am început din nord cu Parcul Guell, pentru care mai nou, trebuie să plăteşti nişte bani pentru a intră în zona principala, cum se vede după barierele puse în poză de mai jos.
Am coborât uşor către Sagrada Familia, am făcut un tur al sau şi ne-am oprit la o terasă pentru o paella bună de fructe de mare şi orez cu cerneală de sepie.
Deja era trecut de 16 şi abia ajunsesem la Casa Mila.
Am pozat-o, am mers către Casa Batllo. În primul rând pentru că intrarea era 20+ euro şi după aia, era o coadă imensă de asiatici şi mi-era scârbă de ei, sincer. Dar, la Casa Batllo, aceeaşi treaba: 22 euro intrarea şi cozi mari.
Motiv în plus să plecăm către Arcul de Trimf. Ajunşi puţin după orele 18, am zis că e destul timp (şi) pentru grădina Zoo (care închidea la 20:00). Am luat biletele online, pentru că erau la jumate de preţ faţă de cele de la ghişeu şi am intrat. Am văzut de toate: papagali, dragoni de Komodo, marmote, capybaras, păsări flamingo şi clasicii lei, elefanţi, gorile.
Am încheiat ziua în centru, la un pahar de sangria şi o cină bună, cât după o zi aşa solicitantă. Aplicaţia de urmările a paşilor de pe telefon mi-a zis că am făcut 24,747 de paşi. Nu ştiu dacă e mult sau puţin dar nu m-am apropiat niciodată de 20,000 de paşi măcar.
Ziua 3 a fost pentru ceva nou: Montserrat. Muntele şi mănăstirea de pe acesta. Am mers pe cont propriu şi nu prin intermediari cum doream la un moment dat pentru că pare destul de greu să găseşti un drum bun şi uşor, dar mai ales un ghişeu pentru a cumpără biletele de tren pentru această destinaţie. Am mers cu autobuzul până la Placă Espanya (2 euro/pers pe fiecare drum) şi de acolo am coborât la metroul lor, de unde puteai lua şi trenul către Aeri Montserrat (căci la staţia asta trebuie să coborî pentru a lua telecabina către munte; dacă doreşti combinaţia asta; sunt şi altele). Biletul se ia de la nişte tonomate galbene, foarte uşor de văzut şi poate fi luat tren+telecabina dus-întors (costă cam 21euro de persoană), pentru a scapă de cozi la alte case în vreun sens, iar după aceea, mergi imediat în apropiere la peronul trenului ce urmează să plece către Monsterrat. Trenurile vin din ora în ora, aşa că, dacă ai noroc, nu aştepţi chiar mult.
În 1 ora ajungi la poalele muntelui, chit că trenul opreşte din 3 în 5 minute în câte o staţie. Având biletul combo return, cum am ajuns, ne-am pus la coadă pentru telecabina şi nu şi la cea de bilete. Ajunşi sus, vezi ceva superb. O privelişte minunată şi nu mă refer doar la cea către staţia de tren. Mănăstirea în sine (mai ales interiorul sau care se poate vizită gratis), versantul, combinaţia dintre pomi şi formă rocilor de pe munte, te duc cu gândul la ceva foarte măreţ şi vechi gen Machu Picchu. Te uimeşte specia asta umană câteodată şi în sens pozitiv, dacă ajungem să facem nişte construcţii aşa frumoase în locuri aşa de izolat şi greu accesibile. Prânzul a fost un deleciu pentru mine şi orice pofticios: bufet all you can eat cu 16 euro. Şi chiar zic all you can eat. Aperitive, salate de 5 tipuri, paella, pui, crispy-uri, nugget, cartofi, paşte, lasagna, îngheţată, prăjituri şi alte dulciuri cu topping-uri la alegere, dar mai ales bere şi vin la discreţie şi anume la dozator! Wow, da. Aş fi stat să mănânc, să diger şi să mănânc iar, la câte erau acolo. Unele unghiuri, mă duceau cu gândul la zone din afară Europei şi asta mi-a mai plăcut taree mult. A durat o zi toată treaba asta dar a meritat, fiind ceva ce nu văzusem prima dată când am fost în Barcelona, deci dacă ajungi prin oraş, merită să pierzi o zi, dacă o ai la îndemână, cu acest drum. O ultima poftă de o plimbare noaptea pe lângă Arcul de Triumf cu o îngheţată ar mai fi de menţionat pe această zi.
A 4 a zi a fost dedicată plajei şi unori mici vizite la Picasso sau alte muzee. Sau cel puţin asta a fost planul iniţial. Cum s-a făcut că marea nu a plecat din loc, mica problemă a putut apărea bineînţeles, la muzeu, unde iarăşi nu puteam intra pentru că nu mai erau bilete. Ca la stadion sau concert. Aparent e aiurea să vii în jurul prânzului la Muzeul Picasso, în ziua în care intrarea e gratis, mai ales că e duminică. N-ai nici o şansă! Biletele trebuiau luate cu vreo 2 zile înainte din ce ne-au zis cei de la intrare, deci n-am ajuns nici acum la Picasso. Dată viitoare. Majoritatea intrărilor fiind gratuite duminică, am găsit alte muzee, mai mici sau mai puţin importante, pe care să le vizităm. Aşa am ajuns la muzeul Frederic Mares şi Muzeul de Istorie sau Palatul Roial. Cum se făcuse deja ora 20, a trebuit să ajungem şi la o masă bună şi săţioasă după atâta soare, plajă şi gonit după muzee. Apoi am încheiat ultima noapte cu o plimbare prin port şi un pahar de vin alb la apus, în jur de ora 22. La insistenţele mele, am mai dat o raită pe plajă să văd cum arată plaja aia întinsă şi promenada aglomerată ziua. Spre ora 12 noaptea, era tot cam aşa de aglomerată, cu lume pe plajă strânsă în grupuri mici sau mari, lângă un foc sau pur şi simplu întinşi pe saci de dormit. Am simţit un destul de mare of, ştiind că e ultima seară aici.
În ultima zi în oraş şi pentru că aveam avionul la 21:00, am mers pur şi simplu pe unde ne-a venit. Ne-am decazat la ora 13 şi am fost la mall-ul de lângă noi, Maremagnum pentru nişte shopping cu banii rămaşi. Apoi prânzul luat la terasa Carabela, compus din o salată superbă de avocado şi nişte nachos cu guacamole şi ardei picanţi. Un mare deliciu pentru numai 10 euro amândouă. Am mai pierdut timp prin parcul de lângă Grădina Zoo, pe străduţele înguste, dar când soarele s-a arătat bine, şi în Barcelona se arată şi se simte foarte bine, la orele amiezii, am decis să mergem în lobby-ul hotelului şi să aşteptăm ora de plecare către aeroport.
Cam la asta s-a rezumat vacanţa de anul asta prin Barcelona, un oraş care nici la a 2 a vizită nu a părut să-mi scadă plăcerea de a-l vedea. Lucruri noi sau vechi, oraşul rămâne un loc, pe care eu unul îl văd perfect pentru a trăi. Atât de multe lucruri în el încât nu te poţi plictisi vreodată şi cine poate refuza 5 luni pe an o baie în marea sărată? Numai fanii muntelui, care şi el e aproape de capitală Cataluniei. O frumoasă revedere, dar cu siguranţă te voi mai vizita. Sper că şi mai mult.
Prima dată am fost acum vreo 4-5 ani să zic, nu mai ştiu exact. Ştiu doar că am vrut să fac ce am făcut şi acum: să îmbin plajă şi vremea de iunie-iulie cu vizitele la obiectivele turistice din acest oraş. Şi slavă Domnului că ai ce vizită în acest oraş. În ambele vizite am stat 4, respectiv 5 nopţi. Deci timp a fost şi de vizite şi de plajă. Sau aşa pare la prima impresie, pentru că sunt atâtea de văzut încât ai nevoie de mai mult de 5 nopţi în capitala Cataluniei. Barcelona are multe de oferit şi îţi trebuie timp şi răbdare pentru a descoperi toate comorile sale. Ar mai fi şi bani, dar asta trebuie să se subînţeleagă, din moment ce stai 6 zile într-un oraş la mare cu atâtea şi atâtea locuri de văzut şi în plin sezon. Cam asta am păţit şi eu găsind cazarea la un hotel care ulterior a mărit preţurile (indecent de mult) pentru că se stabilise calendarul Moto GP şi cursa pe circuitul Cataluniei se desfăşura fix când doream cazarea.
Am ajuns pe seară în Barcelona, pe la 21, dar na, aşa e cu low cost. Am găsit numaidecât şi autobuz către centru şi după am schimbat către hotel şi pe la 22:30 eram la hotel cazaţi într-o camera triplă, numai bună pentru noi doi. Deşi era târziu şi vineri, a trebuit să ne plimbam puţin prin împrejurimi pentru a lua pulsul oraşului deja.
Ziua următoare a fost pentru plajă, făcută în zona Barceloneta, iar după această, o vizită rapidă la Aquarium la acel super rezervor plin cu peşti imenşi. A urmat şi o plimbare pe caniculă orelor 18-19 prin Ramblas şi aglomeraţia aferentă. Ne-am întors la hotel, care era situat cumva între Grădina Zoo şi Barceloneta. Lejer, de vara.
A două zi a fost dedicată vizitelor. Şi am decis să vizităm cât mai multe locaţii, indiferent ce au avut de zis picioarele noastre la final de zi. Am început din nord cu Parcul Guell, pentru care mai nou, trebuie să plăteşti nişte bani pentru a intră în zona principala, cum se vede după barierele puse în poză de mai jos.
Am coborât uşor către Sagrada Familia, am făcut un tur al sau şi ne-am oprit la o terasă pentru o paella bună de fructe de mare şi orez cu cerneală de sepie.
Deja era trecut de 16 şi abia ajunsesem la Casa Mila.
Am pozat-o, am mers către Casa Batllo. În primul rând pentru că intrarea era 20+ euro şi după aia, era o coadă imensă de asiatici şi mi-era scârbă de ei, sincer. Dar, la Casa Batllo, aceeaşi treaba: 22 euro intrarea şi cozi mari.
Motiv în plus să plecăm către Arcul de Trimf. Ajunşi puţin după orele 18, am zis că e destul timp (şi) pentru grădina Zoo (care închidea la 20:00). Am luat biletele online, pentru că erau la jumate de preţ faţă de cele de la ghişeu şi am intrat. Am văzut de toate: papagali, dragoni de Komodo, marmote, capybaras, păsări flamingo şi clasicii lei, elefanţi, gorile.
Am încheiat ziua în centru, la un pahar de sangria şi o cină bună, cât după o zi aşa solicitantă. Aplicaţia de urmările a paşilor de pe telefon mi-a zis că am făcut 24,747 de paşi. Nu ştiu dacă e mult sau puţin dar nu m-am apropiat niciodată de 20,000 de paşi măcar.
Ziua 3 a fost pentru ceva nou: Montserrat. Muntele şi mănăstirea de pe acesta. Am mers pe cont propriu şi nu prin intermediari cum doream la un moment dat pentru că pare destul de greu să găseşti un drum bun şi uşor, dar mai ales un ghişeu pentru a cumpără biletele de tren pentru această destinaţie. Am mers cu autobuzul până la Placă Espanya (2 euro/pers pe fiecare drum) şi de acolo am coborât la metroul lor, de unde puteai lua şi trenul către Aeri Montserrat (căci la staţia asta trebuie să coborî pentru a lua telecabina către munte; dacă doreşti combinaţia asta; sunt şi altele). Biletul se ia de la nişte tonomate galbene, foarte uşor de văzut şi poate fi luat tren+telecabina dus-întors (costă cam 21euro de persoană), pentru a scapă de cozi la alte case în vreun sens, iar după aceea, mergi imediat în apropiere la peronul trenului ce urmează să plece către Monsterrat. Trenurile vin din ora în ora, aşa că, dacă ai noroc, nu aştepţi chiar mult.
În 1 ora ajungi la poalele muntelui, chit că trenul opreşte din 3 în 5 minute în câte o staţie. Având biletul combo return, cum am ajuns, ne-am pus la coadă pentru telecabina şi nu şi la cea de bilete. Ajunşi sus, vezi ceva superb. O privelişte minunată şi nu mă refer doar la cea către staţia de tren. Mănăstirea în sine (mai ales interiorul sau care se poate vizită gratis), versantul, combinaţia dintre pomi şi formă rocilor de pe munte, te duc cu gândul la ceva foarte măreţ şi vechi gen Machu Picchu. Te uimeşte specia asta umană câteodată şi în sens pozitiv, dacă ajungem să facem nişte construcţii aşa frumoase în locuri aşa de izolat şi greu accesibile. Prânzul a fost un deleciu pentru mine şi orice pofticios: bufet all you can eat cu 16 euro. Şi chiar zic all you can eat. Aperitive, salate de 5 tipuri, paella, pui, crispy-uri, nugget, cartofi, paşte, lasagna, îngheţată, prăjituri şi alte dulciuri cu topping-uri la alegere, dar mai ales bere şi vin la discreţie şi anume la dozator! Wow, da. Aş fi stat să mănânc, să diger şi să mănânc iar, la câte erau acolo. Unele unghiuri, mă duceau cu gândul la zone din afară Europei şi asta mi-a mai plăcut taree mult. A durat o zi toată treaba asta dar a meritat, fiind ceva ce nu văzusem prima dată când am fost în Barcelona, deci dacă ajungi prin oraş, merită să pierzi o zi, dacă o ai la îndemână, cu acest drum. O ultima poftă de o plimbare noaptea pe lângă Arcul de Triumf cu o îngheţată ar mai fi de menţionat pe această zi.
A 4 a zi a fost dedicată plajei şi unori mici vizite la Picasso sau alte muzee. Sau cel puţin asta a fost planul iniţial. Cum s-a făcut că marea nu a plecat din loc, mica problemă a putut apărea bineînţeles, la muzeu, unde iarăşi nu puteam intra pentru că nu mai erau bilete. Ca la stadion sau concert. Aparent e aiurea să vii în jurul prânzului la Muzeul Picasso, în ziua în care intrarea e gratis, mai ales că e duminică. N-ai nici o şansă! Biletele trebuiau luate cu vreo 2 zile înainte din ce ne-au zis cei de la intrare, deci n-am ajuns nici acum la Picasso. Dată viitoare. Majoritatea intrărilor fiind gratuite duminică, am găsit alte muzee, mai mici sau mai puţin importante, pe care să le vizităm. Aşa am ajuns la muzeul Frederic Mares şi Muzeul de Istorie sau Palatul Roial. Cum se făcuse deja ora 20, a trebuit să ajungem şi la o masă bună şi săţioasă după atâta soare, plajă şi gonit după muzee. Apoi am încheiat ultima noapte cu o plimbare prin port şi un pahar de vin alb la apus, în jur de ora 22. La insistenţele mele, am mai dat o raită pe plajă să văd cum arată plaja aia întinsă şi promenada aglomerată ziua. Spre ora 12 noaptea, era tot cam aşa de aglomerată, cu lume pe plajă strânsă în grupuri mici sau mari, lângă un foc sau pur şi simplu întinşi pe saci de dormit. Am simţit un destul de mare of, ştiind că e ultima seară aici.
În ultima zi în oraş şi pentru că aveam avionul la 21:00, am mers pur şi simplu pe unde ne-a venit. Ne-am decazat la ora 13 şi am fost la mall-ul de lângă noi, Maremagnum pentru nişte shopping cu banii rămaşi. Apoi prânzul luat la terasa Carabela, compus din o salată superbă de avocado şi nişte nachos cu guacamole şi ardei picanţi. Un mare deliciu pentru numai 10 euro amândouă. Am mai pierdut timp prin parcul de lângă Grădina Zoo, pe străduţele înguste, dar când soarele s-a arătat bine, şi în Barcelona se arată şi se simte foarte bine, la orele amiezii, am decis să mergem în lobby-ul hotelului şi să aşteptăm ora de plecare către aeroport.
Cam la asta s-a rezumat vacanţa de anul asta prin Barcelona, un oraş care nici la a 2 a vizită nu a părut să-mi scadă plăcerea de a-l vedea. Lucruri noi sau vechi, oraşul rămâne un loc, pe care eu unul îl văd perfect pentru a trăi. Atât de multe lucruri în el încât nu te poţi plictisi vreodată şi cine poate refuza 5 luni pe an o baie în marea sărată? Numai fanii muntelui, care şi el e aproape de capitală Cataluniei. O frumoasă revedere, dar cu siguranţă te voi mai vizita. Sper că şi mai mult.
Comenteaza si tu..