Three Billboards Outside Ebbing, Missouri

M-am gândit să pun pe foaie cam câte filme am de recapitulat în timpul ăsta, pentru a avea o cifră exactă în față pentru acest lucru, că să știu și proporția între acestea și articolele normale în care am vizitat sau făcut alte chestii. Problema e că am multe filme de care vreau să vorbesc, chiar dacă a trecut și un an de la apariție. Am "redus" lista la 32 de filme de care voi scrie și nu mai pot tăia și altele de pe lista, deoarece simt că am câte ceva de zis despre fiecare. Asta nu înseamnă că voi scrie numai despre filme aici, în perioada următoare. Am și o serie de 20 de postări în care să spun cum mi-am petrecut ultimul an și jumătate. Zic eu că destul de interesant! 

Așa că,am să încep seria de recapitulări, cu un film pe care l-am văzut acum mult timp, însă, din păcate, este foarte actual datorită știrii ce tine capul de afiș în ultimele zile. Filmul vorbește despre mama unei fetițe ucise într-un orășel mic din Missouri, care provoacă autoritățile locale să-i găsească criminalul, atunci când aceștia eșuează. Nu vreau să vorbesc foarte mult despre crimele din Caracal, însă cert e că acolo, s-a văzut, iar, pentru a nici nu mai știu a câtă oară, penibilitatea și impotența statului român, în momentele în care era cea mai mare nevoie de el. Îmi este o jenă și lehamite enormă de acest caz, așa că voi continuă să vorbesc strict de film.

posterul filmului 3 afise in afara ebbing missouri

Filmul lui Martin McDonagh, că restul văzute, este compus din 2 ingrediente majore, după cum văd eu. Furia în prima parte, apoi violența. Sunt 2 aspecte recurente ale sale, pe care le poți întâlni și în filmele sale anterioare: In Bruges și Seven Psychopaths.

Frances McDormand (Mildred), care face cel mai bun rol al său de la Fargo încoace, este o mamă divorțată, care și-a pierdut fiica, Angela. Aceasta a fost violată și omorâtă, iar la un an distanță, poliția a început să își piardă interesul în caz și să-l cam lase de izbeliște. Nu mai primește răspunsuri sau update-uri de la șeriful local, jucat foarte bine și el de Woody Harrelson și, spre suprinderea tuturor, găsește o soluție ingenioasă prin care își varsă năduful pe autorități: închiriază 3 panouri de reclame în care întreabă șeriful care sunt noutățile, de ce nu sunt făcute arestări și când va primi răspunsuri. 
Începe o mică nebunie mediatică referitoare la aceste panouri, care are repecursiuni asupra tuturor. Tocmai asta îmi place în acest film. Că nu se concentrează pe misterul crimei și criminal, ci pe cauza și efectul acesteia: Mildred închiriază panourile, presa face o știre din asta, lucru care duce la o  presiune pusă pe șerif, lucru care duce la ura subalternilor săi pentru Mildred, mai ales a lui Dixon (Sam Rockwell), lucru care duce la un mic război între cei doi și așa mai departe. În toate aceste înșiruiri, personajele care ies în evidență sunt Mildred și Dixon, personaje ce au o arcă foarte bine scrisă. Este foarte mișto cum începe relația celor doi și cum se termină, dar mai ales cu un film de 2 ore poate să te facă să urăști pe cineva la început pentru a-l îndrăgi la final. 

Nu orice hop din viață ne învață să fim mai buni, mai toleranți. Și această ură  prezentată în film, servește că o cărare pe drumul pe care înțelegem lumea. Un copil nu ar trebui să moară deloc, cu atât mai puțîn într-un mod brutal. Dar ce poți face cu aceste cunoștințe? Cum ne putem canaliza furia într-o lume injustă? Acest film este unul din puținele ce încearcă și reușește pe deplin să fie profund și realist. Deși a primit 2 Oscaruri (Cea mai Bună Actrița în Rol Principal și Cel mai Bun Actor in Rol Secundar) totuși mi se pare că nu a primit și atenția meritată pe deplin. Eu îi dau un 8/10 

Sursa foto: www.margaretriver.com


Niciun comentariu

Un produs Blogger.