Tocmai ce m-am întors de la avanpremiera filmului Joker și, oricât am încercat să nu fiu entuziasmat pentru acest film, nu prea am reușit. Mi-a plăcut că trailerul nu prea a arătat mult din povestea filmului și cum încercarea mea de a mă ține departe de majoritatea detaliilor care mi-ar putea strica filmul sau, mai rău, crește așteptările, toată această lipsa de informații clare, a fost extrem de bună. Rezultatul final este cunoscut de toți și nu e nicidecum spoiler. Dar totuși să vorbesc despre cum l-am văzut eu, nu?
Așadar, toți actorii au fost jucat bine, iar Joaquin Phoenix este extraordinar. Vorbeam cu un prieten la film, că poate filmul, ca și nume, nu este foarte inspirat, pentru că ne părea mai bun titlul 'Arthur', dar sigur nu ar fi avut aceeași atracție comercială ca 'Joker'. Joaquin este prezent în absolut fiecare scenă din film, este un one man show și duce filmul pe umeri foarte bine și fără probleme. Știind că e destul de atent cu scenariile sale, de când am auzit că el va fi Joker, fără supărare @ Jared Leto, m-am gândit că va ieși ceva foarte interesant și mult mai apropiat ca și calitate de Jokerul lui Ledger. Personajul sau, Arthur Fleck, e așa de pivotal în film, încât orice alt personaj, este secundar. Așadar, nu există un personal principal feminin, pentru că sunt doar alte 2 în tot filmul, și acestea au foarte puține replici de-a lungul peliculei. Mai toate personajele, de fapt, au relativ puține replici, chiar dacă unele apar mai des decât altele, dar asta nu strică deloc în vreun fel, calitatea filmului sau plictisește. Dintre toate, personal mi-a mai plăcut De Niro, care este gazdă show-ului din Gotham 'Live with Murray Abraham', pentru că deși a fost și el în practic câteva scene, chiar a făcut un rol foarte bun, părând o gazdă de talkshow-uri americane de când e.
Părăsind această zona despre jocul actorilor, mi-a plăcut foarte mult cinematografia. Cadrele luate sunt aproape mereu strânse, chiar dacă sunt de interior sau exterior. Aproape în toate cadrele, în centru este Arthur, iar atunci când este el în centru, camera este foarte aproape de el, mai mereu fiind filmat în prim plan. Acest prim plan cu Joaquin sau Arthur, oricum vrei să-i zici, este filmat în așa fel încât tot ce mai este vizibil în cadru este foarte blurat. Se vede și aici, cum spuneam și mai sus la partea de joc actoricesc, că focusul, literalmente, este pe Arthur!
Atmosfera în film, este de asemenea foarte încărcată și gravă în dese rânduri. Mereu note joase și sub bași care te țin acolo 'în film'. De asemenea viorile prezente pe alocuri mi-au adus aminte de Game of Thrones (din păcate). Și aici oricum, pe lângă muzica gravă și toate cele, avem și niște Frank Sinatra în câteva rânduri, cu melodii optimiste, în perfectă antiteză cu întâmplările de pe ecran.
Per total este un film cel puțin la fel de bun cum mă așteptam. Știam că Joaquin ia și face roluri bune, nu știam că Todd Philips, regizorul, poate face așa ceva. Mai ales că avea sub baghetă numai comedii gen Old School, seria Hangover, Starsky & Hutch sau Wardogs. Mă bucur că m-am înșelat, la fel cum mă bucurăm și de Jordan Peele. Îmi place și că regizorul-actorul principal au pus în cârca lui Joker, râsul printr-un fel foarte inteligent: bazându-l pe o boală patologică, când bolnavii rad necontrolat.
Acum nu vreau să compar acest Joker cu cel al lui Heath Ledger și nici nu cred că trebuie să se gândească cineva așa ceva. Sunt 2 personaje, total diferite, jucate MAGISTRAL și care sunt la fel de interesante, prin moduri și construcții total diferite. Merită Phoenix o nominalizare la Oscar pt rol? Cu siguranță! La fel merită și un 9/10 de la mine.
Așadar, toți actorii au fost jucat bine, iar Joaquin Phoenix este extraordinar. Vorbeam cu un prieten la film, că poate filmul, ca și nume, nu este foarte inspirat, pentru că ne părea mai bun titlul 'Arthur', dar sigur nu ar fi avut aceeași atracție comercială ca 'Joker'. Joaquin este prezent în absolut fiecare scenă din film, este un one man show și duce filmul pe umeri foarte bine și fără probleme. Știind că e destul de atent cu scenariile sale, de când am auzit că el va fi Joker, fără supărare @ Jared Leto, m-am gândit că va ieși ceva foarte interesant și mult mai apropiat ca și calitate de Jokerul lui Ledger. Personajul sau, Arthur Fleck, e așa de pivotal în film, încât orice alt personaj, este secundar. Așadar, nu există un personal principal feminin, pentru că sunt doar alte 2 în tot filmul, și acestea au foarte puține replici de-a lungul peliculei. Mai toate personajele, de fapt, au relativ puține replici, chiar dacă unele apar mai des decât altele, dar asta nu strică deloc în vreun fel, calitatea filmului sau plictisește. Dintre toate, personal mi-a mai plăcut De Niro, care este gazdă show-ului din Gotham 'Live with Murray Abraham', pentru că deși a fost și el în practic câteva scene, chiar a făcut un rol foarte bun, părând o gazdă de talkshow-uri americane de când e.
Părăsind această zona despre jocul actorilor, mi-a plăcut foarte mult cinematografia. Cadrele luate sunt aproape mereu strânse, chiar dacă sunt de interior sau exterior. Aproape în toate cadrele, în centru este Arthur, iar atunci când este el în centru, camera este foarte aproape de el, mai mereu fiind filmat în prim plan. Acest prim plan cu Joaquin sau Arthur, oricum vrei să-i zici, este filmat în așa fel încât tot ce mai este vizibil în cadru este foarte blurat. Se vede și aici, cum spuneam și mai sus la partea de joc actoricesc, că focusul, literalmente, este pe Arthur!
Atmosfera în film, este de asemenea foarte încărcată și gravă în dese rânduri. Mereu note joase și sub bași care te țin acolo 'în film'. De asemenea viorile prezente pe alocuri mi-au adus aminte de Game of Thrones (din păcate). Și aici oricum, pe lângă muzica gravă și toate cele, avem și niște Frank Sinatra în câteva rânduri, cu melodii optimiste, în perfectă antiteză cu întâmplările de pe ecran.
Per total este un film cel puțin la fel de bun cum mă așteptam. Știam că Joaquin ia și face roluri bune, nu știam că Todd Philips, regizorul, poate face așa ceva. Mai ales că avea sub baghetă numai comedii gen Old School, seria Hangover, Starsky & Hutch sau Wardogs. Mă bucur că m-am înșelat, la fel cum mă bucurăm și de Jordan Peele. Îmi place și că regizorul-actorul principal au pus în cârca lui Joker, râsul printr-un fel foarte inteligent: bazându-l pe o boală patologică, când bolnavii rad necontrolat.
Acum nu vreau să compar acest Joker cu cel al lui Heath Ledger și nici nu cred că trebuie să se gândească cineva așa ceva. Sunt 2 personaje, total diferite, jucate MAGISTRAL și care sunt la fel de interesante, prin moduri și construcții total diferite. Merită Phoenix o nominalizare la Oscar pt rol? Cu siguranță! La fel merită și un 9/10 de la mine.
Sursa foto: Appocalypse.co
Comenteaza si tu..